morala

Generatzia mea a avut ca prima limba straina, obligatorie , atat in gimnaziu, cat si in liceu, rusa.
Shapte ani.
Daca adaug si ajutorul tatei, care m-a invatzat o multzime de cuvinte si poezioare, inainte de a merge la shcoala, se intzelege ca limba rusa n-a fost, in ceea ce ma priveshte, o problema.
Profesoarei din gimnaziu, prima titulara din shcoala noastra, i-am fost foarte apropiata. Facea lectziile mai mult cu mine.
S-a intamplat sa se transfere la liceu, chiar in anul in care trecusem in clasa a x-a. Asha ca grija dumneaei pentru mine a continuat.
Apoi a plecat la Bucureshti.
A venit babushca. Baietzii o suparau foarte tare. Cand nu voia sa fie ascultat , respectivul, strigat din catalog, se ridica si spunea plin de compasiune”este in preventoriu, tavarishcea”! sau” este la cabinetul medical”.
M-a indragit si dumneaei. Odata, spre disperarea mea, m-a dus prin cateva clase, sa auda cei care nu shtiau sa povesteasca, cat de frumos istorisesc”sliv za musar”- „ prune pentru gunoi”.
Poate ca avea dreptate, intr-un fel, povestioara era foarte simpatica- ruseshte n-o mai shtiu , dar, romaneshte, merita sa fie spusa.
Pentru ca are o invatzatura.

Era cam asha-ajuns la varsta insuratorii, un tanar nu-shi gasea deloc perechea potrivita.
Tatal il sfatuieshte sa puna in carutza catziva saci cu prune si sa plece in satele din jur, strigand- sliv za musar!- prune pentru gunoi!
Se inghesuiau fetele cu saci de gunoi si primeau , in schimb, multe prune.
Cand ii mai ramasesera cateva fructe mici si uscate, se apropie , sfioasa, o fata foarte frumoasa.
Cu cateva fire , intr-o pungutza.
Se scuza ca are atat de putzin gunoi, pentru ca ishi matura des casa.
Si curtea.

p.s.
Cum s-ar scrie, intr-o propozitzie, sfarshitul povestirii?