.jpg)
Am auzit vorba asta de multe ori.
Am luat-o in seama si nu prea.
Suna bine, suna rau?
Sa fie de bine ? Sa fie de rau?
Ieri am auzit-o din nou..a cata oara?
Si daca am auzit-o, mi-am zis s-o tzin minte.
Si daca o tzin minte si nu pot sa tzin seama de ea?
Ca prea e ..Auzi!
E important sa nu te atashezi, prea mult , de nimic in viatza. Punct.
Uite ca am spus-o; pana acum o auzeam, asha ca , mai vedem..
p.s. o fi bine?
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Şi totuşi, ne ataşăm de multe în viaţă. Cred că este foarte greu să fii complet detaşat, să vezi totul din exterior. Încerc să fiu un observator şi îmi place această postură. Dar, inevitabil, sfârşesc prin a mă ataşa de ceva. Sau de cineva...
RăspundețiȘtergereprobabil asa e,nu e bine sa ne atasam prea mult de un "lucru",de o persoana.....
RăspundețiȘtergeredar ce rost ar mai avea viata...
cum o sa stim sa pretuim daca nu suferim cand pierdem acel "lucru",persoana?
Cris, cam asha zic si eu- teoria ,in esentza , nu cred ca este rea: te pregateshte, pentru momentul in care ai ramane fara un anume lucru, ca doar despre latura materiala a vietzii vorbim.
RăspundețiȘtergereTotushi sunt lucrushoare , care pentru unii or fi total nesemnificative, dar pentru mine, ele reprezinta foarte mult.
Incalcam regula , provocandu-ne, fara voie , rau..
Florin, cred ca ideea este sa nu ne atasham total de elemente materiale, nu de om. Atunci , sigur, traim in treacat.
RăspundețiȘtergereDa, itzi dai seama de valoarea cuiva sau de ceea ce a insemnat pentru tine, abia dupa ce l-ai pierdut.
mai bine... semnul exclamarii. punct.
RăspundețiȘtergereDacă urma alege, trimit un mail mai pe urmă. Sper că va avea urmări...
RăspundețiȘtergereAdica, sa ne bucuram, Ela?
RăspundețiȘtergereUnde pui semnul exclamarii?
@Vania, ce interesant joc de cuvinte!
RăspundețiȘtergereeu ma atasez de nimicuri, o fotografie, o senzatie, o aromă, o pietricică, urma omului în acele nimicuri alege atasamentul
RăspundețiȘtergereCam asha mi se intampla si mie, Gala.
RăspundețiȘtergerePastrez tot felul de nimicuri. Cred ca m-am atashat de ele.In rest, ce sa zic/ cred ca ajung la vorba de mai sus..
Codoban al meu spunea:
RăspundețiȘtergeretot cu ce ramanem in urma suferintelor, este o tandra indiferenta in fata lumii. asta inseamna sa nu ne atasam de nimic.
am invatat asta de mult timp. exista insa un lucru de care nu pot scapa nicicum: eu insami.
Eu ma atasez de oameni, mai apoi de restul. Tot de la oameni te mai ranesti... de la restul mai putin. Si totusi ma incapatânez.
RăspundețiȘtergere:)
Angela, cred ca putem sthi/spne/crede o multzime de lucruri; te atashezi , atunci cand nu te ashteptzi! Atat de puternic, incat nici tu nu shtii de ce..
RăspundețiȘtergereManon, daca stau si ma gandesc, nici nu shtiu daca ma pot detasha complet de ceva; tu zici ca intai conteaza oamenii. Da , cred.Si cand , cum te detashezi, daca au comis lucruri peste care nu potzi trece/
RăspundețiȘtergereIn cazul obiectelor- pur si simplu - nu mai sunt; sau le inlocuieshti.
Cred ca totul este, pana urma , dificil, deshi poate parea simplu.
Gina, vad ca ai postat suportul pentru zorzonele. Interesanta idee :).
RăspundețiȘtergereAnielle, recunosc ca ideea a preluat-o , candva, de la Stela Popescu. Ea spunea de o chestie mai sofisticata. Eu am folosit un suport pentru ceshcutze.L-am pus pe o masutza, langa pat. Asha , le am , mereu la indemana. Si sunt si dragutze.
RăspundețiȘtergereO zi frumoasa!