O imita vocea unei doamne.
Scriu despre ea cartzile de zoologie.
Ii arata maretzia atlasele.
O shtia si Geo Bogza.
Am auzit-o , in copilarie.
In cateva diminetzi.
Cristal perfect in triluri de soprana shcolita in bratzele cerului, stropit de roua, inveselit in jocul de-a v-atzi ascunselea al lunii si al soarelui.
Galgairi de izvor, scanteieri de lira, tonuri fara vorbe, atingeri fara degete..
A disparut.
A mai auzit-o cineva?
Saptamana trecuta, in casutza de la tzara, m-am gandit la ea. M-am trezit devreme.
Cantau crengile .
Si firele de iarba.
Si cerul.
Fara ea.
Am gasit-o intr-o rima.
Ni s-a furat ciocarlia?
Daca ma gandesc, nici privighetorile nu se mai aud.
Nu-mi mai pun intrebari..cerul pare mut.
Si campia tot mai singura…
liiiiiie
RăspundețiȘtergereAi luat nota 10 - din prima!
RăspundețiȘtergerePai se pare ca nici macar lor nu le mai arde de cantat!
RăspundețiȘtergereElite, mie mi se pare dureros...
RăspundețiȘtergerein Basarabia mai sunt cateva :)
RăspundețiȘtergereiar zilele trecute o privighetoare canta in parcul de la Chisinau.
deci inca nimic nu e pierdut, Gina :)
Frumos, Angela!
RăspundețiȘtergereImi place gandul tau!!
Tot ce e frumos trece. Din păcate viaţa, alte vieţi, şi asta numai din cauza noastră şi a conştiinţei pe care o posedăm.
RăspundețiȘtergereSau - pe care n-o posedam. Nu crezi, Ioan?
RăspundețiȘtergereChiar- de ce trece atat de repede tot ce este frumos? Sau doar ni se pare?
Eu cu pasarile am pact. Ne iubim. Niciodata nu fug de noi cind suntem in natura. Tac. Le ascult. Fluier asemanator lor, cânt odata cu ele... îmi raspund. Imi sunt dragi.
RăspundețiȘtergereTotusi putine sunt adaptate civilizatiei noastre moderne. Daca slutim de verde prea mult, acela va fi finalul despre care spui. Dar ma gindesc ca nu vom merge pina acolo, ne vom opri la timp. Ar trebui sa avem aceasta întelepciune.
Manon, copilule!
RăspundețiȘtergereSi eu am un fel de intzelegere cu pasarile. Fluier, da, imi place sa le imit, cat pot..Este atat de frumos sa te simtzi de-a lor shi sa le simtzi de-ale tale!
O zi armonioasa itzi doresc!
Nici păsările nu mai sunt cum au fost. Plătesc şi ele tribut greu vremurilor pe care le trăim... Eu le aud dimineaţa, când îmi beau cafeau, şi oferă linişte deplină cu trilurile lor...
RăspundețiȘtergereSa aiba legatura cu incalzirea globala, cu omul sau sa fi uitat ele sa cante?
RăspundețiȘtergere"Ea e lia-ciocarlia,
RăspundețiȘtergereScena ei este campia.
Mica e, dar e maestra:
Are-n gusa o orchestra."
(Arcadie Suceveanu)
Ciocarlia e pe aproape, survoleaza inaltimile campiilor de maci, e in misiune :)
O zi plina de triluri vii si de bucurii!
In poezioare este aproape, pescarus!
RăspundețiȘtergereIn realitate, nu shtiu unde s-a dus..
Ash vrea sa-mi spuna cineva ca i-a auzit cantecul intr-o dimineatza!
Omul, Gina, Omul, chiar dacă ar trebui să fie scris tot timpul cu litere mici de tipar. Chiar şi la început de rând. Are omul "capacitatea" asta de a distruge tot ce creşte pe lângă el...
RăspundețiȘtergereDe ce, draga Cristi? de ce? aceasta e intrebarea..
RăspundețiȘtergeresper sa-ti tina de cald syfletului aceasta ciocarlie daca cealata s-a indepartat
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=w58vfYWQsjg
Itzi multzumesc mult, Gala!
RăspundețiȘtergereSa stii ca acum ceva vreme discutam si eu cu cineva despre faptul ca in Bucuresti au disparut fluturii, arici, veveritele si alte animalute si pasarele. De ciocarlii nici nu mai zic. Parca toate astea apartin acum doar copilariei noastre. Daca povestesti acum unui copil ca toatea astea existau rade de tine.
RăspundețiȘtergereLilick, or fi avan specialishtii explicatzii pentru toate.
RăspundețiȘtergere