sâmbătă, 9 aprilie 2011

la răscruce de veacuri

Nu devii bătrân, fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân , fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunțarea la ideal ridează sufletul. George Enescu
 Este săptămâna viselor frumoase! A poveștilor parfumate,  cu prințese. 
  Bine ar fi, dacă s-ar și împlini!//
Nu ne-au fost lăsate aripi, dar Cineva  ne-a dăruit puterea de a  zbura cu gândul. Și ne-a înzestrat cu imaginație.
Ce-am fi fără puterea  de a fugi chiar de noi însene/înșine, atunci când  a suporta devine de nesuportat?
Când s-a stins prințesa Diana, un Om  a cărui lipsă  o voi  simți mereu, Iosif Sava,  era intrigat  că lumea exagerează, plângând-o.
N-am crezut atunci, cum nu cred nici astăzi.
Ea era o poveste, o poveste strălucitoare,  într-o lume obișnuită.
Eu așa îmi explic  plăcerea fiecăruia dintre noi, indiferent de vârstă, de a citi basme..căutăm  o lume paralelă , o lume în care orice este posibil, fără eforturi/ teamă/griji/ spaime/.
 Și mai cred că oricare dintre femei, indiferent de cultură/poziție socială/ vârstă/timp/stare de suflet sau de sănătate, fie ea frumoasă, mai mult sau mai puțin/ cusurgie//blândă/ pașnică sau bătăușă, în adâncuri, se vrea- din când în când -sau doar o singură dată în viață, prințesă, ca atunci, când  mică de tot, doar atingând  ceva  cu vărguța  fermecată ,  pentru o clipă, toate dorințele îi erau  îndeplinite…
 Am vorbit în general,  dar  m-am referit  la mine, tu te-ai gândit la tine, așa-i?
 Pe lumea asta sunt  și au existat prințese adevărate, născute cu sânge albastru, răsfățate de soartă, totuși femei,  cu univers lăuntric deschis uneori,  bine tăinuit  adesea,  imposibil de înțeles , mai mereu.//
S-a născut să fie frumoasă, tulburătoare, orgolioasă,  deșteaptă, în stare  să rupă inimi și să se topească de iubire, să dăruiască, să fie dulce și  otrăvită,  în același timp, după cum singură mărturisea într-o carte – jurnal.
Maruca a fost una dintre cele mai  frumoase românce  aristocrate,    de la   începutul secolului trecut.
Ca domnișoară,  s-a numit Maria Rosetti-Tescani, păstra în nume atmosfera  tainică a pădurilor încâlcite, pe unde lupii și urșii se adunau la povești în vremuri netrăite.
A fost iubită de bărbați  la ale căror inimi n-au ajuns prea multe femei-Mihail Cantacuzino, Nae Ionescu, Dinu Lipatti, George Enescu.
La 18 ani,  superba înaltă adiere cu păr  negru de aramă, după ce visase cu ochii deschiși într-o căsătorie ca-n povești, a acceptat să-i fie mireasă boierului Mihail Cantacuzino.
El iubea, însă, mai mult decât orice, vinul, în care căuta tot adevărul celor lumești- a înșelat-o chiar cu sora ei..aveau , deja, doi copii, separarea  totală va fi doar   sufletească, cei doi rămânând sub același acoperiș. 
Un accident de mașină  al soțului aventurier o va arunca pe  tumultuoasa văduvă în iureșul unei vieți devastatoare.
Prietena intimă a Marucăi , regina Maria , și istoricul Dan Falcan vorbesc despre întâmplările care au urmat. 
Cu doisprezece  ani mai mare decât Nae Ionescu, care o iubea  pârjolitor, pentru  vitalitatea  ei imposibil de egalat, prințesa  s-a dăruit  nepământește  într-o iubire eterică,  în domeniul transcendental al spiritului, din care cei doi s-au hrănit, hăituindu-se, șapte ani. 
A încercat de câteva ori să se sinucidă.
 Într-o seară de revelion, ascultându-l pe George Enescu, invitat la curtea lui Ferdinand și a reginei Maria, prietena ei, Maruca s-a îndrăgostit  fulgerător.
Muzicianului nu-i venea tocmai bine să fie tratat ca un lăutar de curte, așa că, deși îndrăgostit  și el, nebunește, a plecat la Paris, rămânând acolo până după război.
Această a treia dramă  a  zdruncinat  echilibrul, și așa precar al prințesei, care , deși  ținea enorm la frumusețea-i neasemuită, decide să-și arunce acid pe față.
Enescu se întoarce, cumpără o casă cu vedere spre Cișmigiu și,  în 1937 , cei doi se căsătoresc.
Martoră le-a fost Cella Delavrancea.
Un biograf al compozitorului va povesti  momentul ceremoniei, când Alice, fiica prințesei, și-a sărutat mama, ignorându-l total pe mire,  căruia nu-i ierta curajul   nedemn de a se căsători  cu o prințesă.
Ziarele vremii  povesteau că Enescu  o diviniza pe Maruca, trecându-i cu vederea trădările.
S-au mutat la Paris, unde el, pe jumătate paralizat,  s-a stins.
Maruca i-a supraviețuit  13 ani. 
S-au regăsit  sub lespezi, în același cimitir  .//
 Ce parfum i s-ar potrivi acestei  domnițe medievale, cu suflet de vulcan mereu în fierbere?
Poate că în el ar trebui să se topească  toate esențele  adâncurilor, taina  pădurilor fabuloase    de la Tescani, vraja serilor pariziene,  tumultul muzicii lui Enescu, nesfârșirea visului albastru..
p.s.  îți  (mai)plac poveștile  cu  prinți și prințese? //
 C

32 de comentarii:

  1. Mai mult decat printesele imi plac povestile de dragoste. Daca e cu printese, e si mai bine, caci au aerul acela de nobil, amestecat cu tristete si drama. Mereu exista ceva dramatic in viata unei printese, nu-i asa? Dar si romantic...

    O zi frumoasa Gina!

    RăspundețiȘtergere
  2. o minunata poveste a unei printese adevarate... Deosebit de sensibila naratiunea ta, plina de detalii ce mi-au provocat fiori. O scurta biografie, deosebit de interesanta si... perfect adaptata la tema de astazi. Felicitari Gina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da , frumos , dar vreau ceva mai optimist te rog

    cu stima John

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, o poveste pe care o voi citi pe indelete si abia dupa aceea imi voi permite sa scriu despre aceste promitatoare randuri.
    Te felicit si iti multumesc pentru o asemenea promptitudine. Voi adauga linkul in articol, dar…sincer, pentru ca numai cu sinceritate am comunicat intotdeauna, inca nu am avut timp sa il scriu. Imediat ce il public, trec cu drag pe la tine. Multumesc! O zi minunata! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Răspuns afirmativ, bineînţeles. Referitor la întrebarea din final, o întrebare pe care o aştept de fiecare dată cu mare interes. Lumea poveştilor rămâne aproape de sufletul meu, indiferent de trecerea impetuoasă a timpului.
    Şi, suplimentar, îmi place să citesc poveştile de viaţă. Aceasta a fost una dintre ele...

    Un sfârşit de săptămână cât mai bun, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  6. A fi prințesă într-adevăr nu depinde de sângele regal.E în fiecare femeie,e în eleganța ei,e în glasul ei,e în modul ei de a se comporta și a vorbi...
    Foarte frumoasă postare!

    RăspundețiȘtergere
  7. am scris azi dimeineata un comentar la acest minunat articol, sper ca nu s-a pierdut :)
    Am revenit sa anunt ca acum este si povestea mea gata: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/04/poarta-magica-copilariei.html
    Un weekend fain!

    RăspundețiȘtergere
  8. Poveste frumoasa,chiar de pare ireala.Oamenii mari traiesc povesti.
    O duminica placuta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Maruca...aşa cum scriam şi la mine, prinţesele contemporane nu mai au farmecul celor din vremuri, fie ele şi din secolul trecut. O prinţesă străluceşte, focul său lăuntric nu e la îndemâna oricui. Tulburătoare pasiunea Marucăi...Mi-o imaginez pudrându-se (era obligatoriu!) cu un puf roz, care lăsa urme de mate şi miros de mimoze şi ulei de levănţică. Aşa simt eu pafumul Marucăi, acele flori galbene, care adie a dragoste şi tinereţe, lângă aroma câmpenească şi văratecă a lavandei esenţiale.
    Aici e povestea prinţeselor mele:
    http://mirelapete.dexign.ro/2011/04/parfumul-printeselor-de-ieri-si-de-azi/

    RăspundețiȘtergere
  10. ce frumos stii sa pui in randuri , povesti de viata ....imi place mult!
    Zile tihnite iti doresc chiar daca primavara e mai racoroasa si uneori gri !

    RăspundețiȘtergere
  11. Un dar de la un suflet de prinţesă... Minunat scris, minunat ales subiectul la tema dată! Mulţumesc pentru acest moment de încântare!
    Darul meu e mai ... modest, dar e un dar:

    http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/copilarie-printesa-prinsa-n-flori-de.html

    O seară minunată printre ... prinţese!

    PS: eu nu m-am gândit la mine...

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina, marturisesc ca acum am auzit pentru prima oara aceasta poveste cu printesa Maruca.
    Despre iubirile ei si ale sotului ei, marele George Enesccu, acum am aflat si imi doresc sa citesc povestea ei, a lor.
    e fascinanta, misterioasa.
    Felicitari pentru povestea aleasa de tine!

    RăspundețiȘtergere
  13. Imi vin in minte mezaliante asemanatoare, ale unor prunci saraci, insa ambitiosi:Mircea Dinescu,Adrian Nastase, Radu Duda...
    Cazul lui Enescu este mult mai trist; Maruca era cam dusa...

    RăspundețiȘtergere
  14. superbă poveste, minubnat titlu

    nume?



    nume-anume-renume
    de ce-ar fi nevoie de un nume ?

    RăspundețiȘtergere
  15. Gina, frumoasa reala poveste! Nu am cunoscut-o. Se pare ca tot femeia e cea care da glas poeziei si inspira menestrelii. Muza ramane muza, nu atat prin frumusetea ei exterioara, cat prin spiritul ei inflacarat. Caci, asta defineste o femeie...

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna dimineata, Gina! Sarut-mana!
    Am trecut sa vad in ce stare mai esti si sa-ti urez sa ai o saptamana minunata. Vad ca povestea cu Enescu n-a prea prins in weekend-ul asta.
    Lume ocupata...

    RăspundețiȘtergere
  17. Salmi,
    Ce frumos!
    Și mie îmi plac, da, ele și aerul lor tainic!
    Am văzut castelele de pe Loire, mi-am imaginat câte vise, ce baluri, câte povești se vor scris prin sălile strălucitoare!
    Lumea lor are vrajă1
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  18. Carmen,
    Despre Maruca am citit în mai multe locuri. M-a impresionat și mi-a plăcut prin ineditul ei!
    De aceea, am scris despre ea1
    Mulțumesc pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  19. @John,
    Bine ai venit!
    Acum când scriu, chiar sunt optimistă!

    RăspundețiȘtergere
  20. Mirela,
    Deja au trecut câteva zile bune, am fost plecată..uite răspund cam târziu,îmi cer scuze.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  21. Cris,
    Poezia ta este cea mai frumoasă dovadă că iubești prințesele și lumea lor misterioasă!

    RăspundețiȘtergere
  22. Vera,
    Mă bucur să spui asta!
    Poți fi prințesă, fie chiar și pentru o clipă!
    Știm noi bine ce spunem!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  23. Carmen,
    Îmi cer scuze că răspund atât de târziu- am fost plecată din oraș.
    Îți mulțumesc frumos pentru gândurile bune!
    Mâine voi avea timp să citesc tot , pe îndelete.
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  24. Mirela,
    Miraculos amestec ai gândit pentru o fire atât de complicată ca a Marucăi!
    Mulțumesc mult !

    RăspundețiȘtergere
  25. Alm,
    Cred că noi, toate femeile, avem în suflet, stropul nostru de poezie!
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  26. Danielle,
    Iar tu mi-ai oferit un poem!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  27. Gabi,
    Poveștile lor se adună în jurul multor întâmplări, unele fabuloase de-a binelea..C
    aută-le, îți vor plăcea!

    RăspundețiȘtergere
  28. @Daurel,
    Și nu le-a fost rău deloc respectivilor domni..
    Dusă ziceți? dacă ne gândim la suferințele Marucăi, poate că îi acordăm niște circumstanțe atenuante.

    RăspundețiȘtergere
  29. Ana,
    Mă bucur mult dacă povestea mea te-a înveselit!
    O seară bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  30. Sorina,
    Poate că de aceea se spune că femeia este un miracol de contradicții divine!

    RăspundețiȘtergere
  31. @Ică Șt.O. Victor
    Nefiind acasă, fereastra a fost închisă.

    RăspundețiȘtergere