marți, 13 decembrie 2011

un singur cuvânt

adresat unui suflet poate crea un întreg univers, care să-l umple de lumină. Victor Hugo//

Într-o zi, un înţelept din India și-a întrebat  discipolii:
-De ce ţipă oamenii,  când sunt supăraţi?
-Ţipăm, când  ne pierdem calmul, a răspuns cineva.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? întrebă din nou înţeleptul
.
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că suntem auziți,  încercă un alt discipol.
Maestrul a insistat:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Tinerii au dat fel și fel de răspunsuri.
Înțeleptul  i-a lămurit:
Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, cei doi trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt. 

Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.//
   -Când două fiinţe sunt îndrăgostite,  țipă una la cealaltă? 

Tinerii se uitau unul la altul..
-Nu ţipă deloc,  vorbesc încetişor, suav, a răspuns bătrânul înțelept..
 v-ați  întrebat-de ce?
Vă  spun eu- fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate.
Distanţa dintre ele este foarte mică. 
Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar ca îndrăgostiții să se privească,  inimile lor se înţeleg. 
Asta se petrece atunci când două ființe care se iubesc, au inimile apropiate.//
Privindu-și blând ucenicii,  bătrânul a încheiat:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.//după o idee de  Mahatma Gandhi.

Ascultă-l  și pe Adamo!
 Să ne punem întrebări despre cum vorbim unii cu alții??

34 de comentarii:

  1. Şi după ce ne punem întrebări şi vorbim cîteva zile în şoaptă, iar ni se pare că nu suntem auziţi şi iar începem să ţipăm... De mii de ani, doar asta facem...

    RăspundețiȘtergere
  2. Oh Gina, superb ai scris! Cat adevar!
    Multumesc, am inceput ziua cu un zambet :)

    Pupicei si o zi la fel de frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cand am ajuns in Franta, viitorul meu ginere a intrebat-o pe fata mea:
    "De ce va certati?"
    "Nu ne certam, discutam?"
    "Dar de ce tipati asa?"
    ...................................
    Acum simt si eu asta!
    Cand ajung in Romania realizez ca aproape tipam unii la altii.
    Oare de ce?
    Eu nu am raspuns dar poate ca limba noastra are in ea "caracter" ca sa nu zic violenta. Nu stiu daca ni se potriveste intelepciunea lui Mahatma Gandhi! Ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand strigi, esti plin de tine. Te chinuie o tensiune interna. Inima iti este blocata, nu mai simte nimic, poate doar un sentiment ciudat ca tu controlezi totul. Si uiti ca iti trece viata.
    Ar fi bine daca am reinvata sa fim copii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tibi,
    Adevărat grăiești !
    Suntem uituci ? sau chestia asta face parte din noi, că prea semănăm, mă refer la noi, ca neam.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cum se spune? "Cine poate să-şi stăpânească limba e stăpân pe toată fiinţa sa"?
    Azi e la modă să te impui cu orice preţ, e destul să urmărim o emisiune la televizor - ceartă, nimeni nu ascultă ce spune celălalt, fiecare vrea să aibă ultimul cuvânt - de acolo ne luăm modelele.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-a bucurat sufletul această povestioară...

    RăspundețiȘtergere
  8. Diana,
    N-am făcut decât să adaptez un text semnat Mahatma Gandhi la felul nostru de a vorbi.
    Seară bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cita,
    Avem o limbă frumoasă, cu nimic mai prejos decât franceza sau italiana.
    Deosebirea o face educația.
    Și italienii vorbesc tare și precipitat.
    La noi se vorbește mult și mult mai tare decât prin alte locuri pe unde am fost. Mă gândesc că noi, ca oameni, suntem mul mai deschiși- se înfiripă rapid conversații cu vecinii. Ce am mai constat eu este că în metrou, în alte țări, cam toată lumea citește, la noi , se vorbește.
    Am găsit cevacare m-a întristat- dorința unor români plecați de a nu fi recunoscuți îmbracă atitudini de neacceptat-
    „La un picnic, pe malul unui lac din Ontario, o fetita de zece ani striga: "Mama, mama! Am gasit o broasca!". Atentia tuturor (circa 50 de romani emigrati dupa 1990) este atrasa nu de strigatul copilului, ci de replica mamei, o femeie de vreo 30 de ani, imbracata intr-o rochie visinie: "Cretino, ti-am spus sa nu mai vorbesti romaneste! Tu esti acum canadianca, idioato. Speak English to me, you, stupid country-girl (vorbeste-mi englezeste, taranca proasta)!". Petrecerea s-a intrerupt ..„
    Cred că toate țin de educație..
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  10. Violeta,
    Citeam undeva, cu multă vreme în urmă despre atitudinea femeii care, maltrată de către bărbat, își varsă nervii pe cel slabi, adică pe copii. Rezultatul este dezastruos.
    Bine ar fi, dacă toți ne-am controla vorbirea, gesturile, atitudinea.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Diana,
    Spunem că tăcerea este ca mierea..dar și că tăcerea este un răspuns.
    Eu cred că moderația este de aur1
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  12. Vera,
    Cred că ne-ar fi mai bine tuturor, dacă ne-am proteja, folosind un ton potrivit în toate împrejurările. Avem, totuși, o limbă romantică!! Cuvântul „dor„ nu se poate traduce în nicio altă limbă!!
    Cât de minunat sună!

    RăspundețiȘtergere
  13. In orice limba poti tipa sau vorbi urat,totul tine de educatie si autoeducatie!
    O seara minunata tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Anonim,
    Adevărat și educativ!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Dorinta romanilor de a nu fi recunoscuti are multe aspecte si e mult de discutat. Ea nu are nici o legatura cu emanciparea sau cu dorinta de parvenire. Aici sunt experiente foarte speciale! E un subiect sensibil si trebuie sa fii in afara granitelor ca sa intelegi.
    Ei de romani se feresc! Acum ramane de comentat si de ce?

    RăspundețiȘtergere
  16. Cita,
    Sigur că problema este complicată.

    Recunosc- n-am discutat-o niciodată, nici cu fiul meu.
    Nu am un răspuns.

    RăspundețiȘtergere
  17. Da,corect!Si totusi sunt multi romani,in afara,care au muncit mult,se afiseaza cu nationalitatea lor si nu le e rusine ca sunt romani.

    RăspundețiȘtergere
  18. @Anonim,
    Sigur!
    Fiul meu este unul dintre ei!
    Apoi, am mulți foști elevi,specialiști renumiți, oameni care nu-și ascund naționalitatea.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ca să rămânem la vorbitul tare în orice împrejurare, părerea mea este că se datorează lipsei de educație în sensul autocontrolului. Părinții și bunicii, profesorii , cei care apar la tv și alții sunt proaste exemple, care, deîndată ce nu este ceva pe placul lor, încep să țipe. Ce să învețe copilul?... Firește, există și excepții, dar puține.

    RăspundețiȘtergere
  20. Sunt multumita, totusi ca, in ciuda tuturor disputelor pe care le-am avut, pe diferite tonuri, cu semeni de-ai mei, nu m-am indepartat de propria-mi inima atat de mult, incat sa n-o mai gasesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Da, este necesar să credem cu adevărat în ceea ce spunem, oar cuvintele noastre să exprime ceea ce gândim. Altfel, ele devin goale de conţinut, circulă prin lume ca nişte oameni goi pe dinăuntru. Uneori este mult prea târziu pentru a mai repara ceea ce s-a stricat prin intermediul cuvintelor spuse prea repede... Un autocontrol este absolut necesar, chiar dacă ne mai ia şi valul, din când în când, iar cuvintele vin unul după celălalt, cu o viteză uimitoare, în sensul cel mai râu al... cuvântului.

    Gânduri bune, Gina, ţie şi musafirilor tăi!

    RăspundețiȘtergere
  22. Intram in viata cu un tipat,mai tarziu invatam ca
    "vorba dulce mult aduce", ca "tacera e ca miera".
    Totul tine de control.Poti tipa cand esti furios,
    poti tipa si de bucurie.Depinde de atitudinea fiecaruia,de educatia fiecaruia,de starea de moment a fiecaruia.
    Numai cand murim,murim in tacere...

    RăspundețiȘtergere
  23. Hugo are perfecta dreptate,cu un cuvant poti cladi o lume intreaga,sau sa o distrugi!Istoria confirma!
    Adamo,o muzica mult prea rafinata pentru civilizatia de astazi obsedata de forta,putere,,show,divertisment,decibeli multi,efecte pe sintetizatoare,bliz-blizuri si lumini colorate de tot soiul...hm...se pare ca alimentatia asta cu prea multe eeeeee-uri ne-a afectat perceptia vizavi de naturaletea lucrurilor,de ritmul ei calm si firesc menit sa aduca pace si mangaiere sufleteasaca...o muzica inversunata ce rasuna a hormonie nu armonie!!!

    RăspundețiȘtergere
  24. Zina,
    Ai dreptate,- tot mai mulți adulți încalcă normele dialogului.. Asta se petrece , mai cu seamă, în emisiuni televizate, prin adunări, ședințe..greu de înțeles rostul dialogului, care se transformă în cor, pe toate vocile.
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  25. Gabriela,
    Ce frumos!! Să-ți găsești „inima„ la locul ei!

    Seară bună să ai!

    RăspundețiȘtergere
  26. Cris,
    Ce pot să spun este că , dacă nu mă pot pronunța într-o problemă, prefer să tac.
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  27. manuela,
    Ai cuprins în câteva rânduri experiența unei vieți de cuvinte!
    Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  28. @Modart,
    S-ar cam potrivi dictonul- De gustibus et coloribus non disputandum!

    Mulțumesc frumos !

    RăspundețiȘtergere
  29. Nu ar fi o scuza,eu am o vorba: "Gusturile nu se discuta ,dar se educa!!!"
    Nici eu nu am avut gusturile cuvenite in anumite privinte,dar m-am autosesizat discutand cu altii pe anumite teme,si cu timpul mi-am schimbat total perceptia.
    Ceea ce candva nu-mi atragea atentia in mod deosebit,astazi chiar ma minuneaza si regret timpul pierdut.E loc de schimbare!Cred ca se poate!Doar ca trebuie sa fim mereu pregatiti sa primim...aici lucrurile se complica.

    RăspundețiȘtergere
  30. @Modart,
    Categoric! Ai dreptate!
    Învăț tot timpul. Nu mă rușinez când mă poticnesc, întreb. În vreo două trei situații, n-am putut să-mi aflu liniștea , pentru că nu oferisem corect niște informații, am învățat să-mi cer scuze, chiar de la persoane fără experiență.
    Grav este când se intră cu bocancii în sufletul omului..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere