povești adevărate pentru prieteni
În zilele astea, ale sfârșitului primei părți se septembrie, în copilăria și în adolescența mea, un eveniment care acum, din nu știu câte cauze și-a rupt firul, Târgu- Titului,era atracția de maximă forță pentru lumea satelor dâmbovițene.
Cu mic, cu mare, timp de trei zile, lumea se aduna undeva, în afara orășelului, pentru pentru a-și dărui ceva diferit de restul anului.
Duduiau șoselele sub copitele cailor ale căror coame fuseseră bine periate și împletite cu panglici colorate, femei, bărbați, tineri și vârstnici purtau haine de sărbătoare; fiecare avea ceva de cumpărat sau de vândut la un preț bun.
Când luna încă nu plecase la culcare, căruțe gătite de sărbătoare, trase de cai ageri și puternici, cu funde roșii împletite în coamă, zburând, nu alta, făcând să tresalte clopoțeii în salbă, părăseau curțile, încadrându-se din mers într-un drum al bucuriei nespuse.
Cuverturi frumoase acopereau cele două rânduri de leagăne bine fixate de cu seară în căruța înțesată: fiecare aduna din gospodărie tot ce se putea vinde la un preț bun: legume și fructe, nuci, mături, cojoace și ștergare, pastramă și must, pânză țesută la război.
Era tristețe mare să nu ajungi la târg: fetele nemăritate aveau rochii noi, flăcăii își lustruiau pantofii cumpărați din economii serioase, strălucea în soare părul uns din belșug cu ulei de nucă.
Spectacol mare, ca-ntr-o poveste! circ cu dresură de șerpi, cai și căței, bărci zburând în marele cerc de iureș sălbatic, norocul în biletul păsării verzi, „ciocu cu norocu„ rățuște cu pene roșii și puf din belșug, agrafe, oglinzi, păpuși cu rochițe încrețite, muzicuțe și pești fără solzi, curelușe de plastic, batiste cu flori într-un colț.
Atenție mare la iuțile fuste prea largi, cu bani adunați în cozi nespălate, mereu pricepute să-ți ghicească norocul.
Turtă dulce în căsuțe și flori, poșete de iască, străchini de lut, acadele și flori de hârtie, grătare, fum, praf, muzică, voci, bucurii, amiază cu soare, rude, prieteni, vârstele toate, luciri în priviri, bucuria zilei, mers țesut fără spaime.
Delicatul parfum de struguri și de must se amesteca amețitor cu cel de mici, de gogoși, de porumb copt sau fiert.
Se întâlneau rubedenii, se tocmeau lucrări pentru gospodăriile proprii.
Cei mai fericiți eram noi, copiii și adolescenții.
Turta dulce și înghețata erau adevărate delicii. Pozele la minut imortalizau clipa! Nu puteai pleca acasă până nu te ”dădeai în lanțuri„ sau până nu primeai din ciocul unui șugubăț papagal previziunea viitorului apropiat.
Nu știu când a dispărut farmecul acelei lumi cu dresuri de animale și numere de circ, cu agitația veselă a unei comunități frumoase care, timp de trei zile, uita grijile.
Eu, și ca mine, probabil , mulți alții păstrăm în colțișoare de suflet lumina blândă a poeziei unui târg de poveste!
”Fă-te, suflete, copil
Și strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moț și ciucuri,
Ca să poți să te mai bucuri.
Strânge slove, cărți și pană.
Dă-le toate de pomană
Unul nou învățăcel,
Să se chinuie și el.„



