Se afișează postările cu eticheta turtă dulce. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta turtă dulce. Afișați toate postările

luni, 14 septembrie 2026

îți trebuie atât de puțin, ca să fii fericit!


povești adevărate pentru prieteni


În zilele astea, ale sfârșitului primei părți se septembrie, în copilăria și în adolescența mea, un eveniment care acum, din nu știu câte cauze și-a rupt firul, Târgu- Titului,era atracția de maximă forță pentru lumea satelor dâmbovițene.

 Cu mic, cu mare, timp de trei zile, lumea se aduna undeva, în afara  orășelului, pentru  pentru a-și dărui ceva diferit de restul anului.
 Duduiau șoselele sub copitele cailor ale căror coame fuseseră bine periate și împletite cu panglici colorate, femei, bărbați, tineri și vârstnici purtau  haine  de sărbătoare; fiecare avea ceva  de cumpărat sau de vândut la un preț bun.

Când luna încă nu plecase la culcare, căruțe gătite de sărbătoare, trase de cai ageri și puternici, cu funde roșii împletite în coamă, zburând, nu alta, făcând să tresalte clopoțeii în salbă, părăseau curțile, încadrându-se din mers într-un drum al bucuriei nespuse.
Cuverturi frumoase acopereau cele două rânduri de leagăne bine fixate de cu seară în căruța înțesată: fiecare aduna din gospodărie tot ce se putea vinde la un preț bun: legume și fructe, nuci, mături, cojoace și ștergare, pastramă și must, pânză țesută la război.
Era tristețe mare să nu ajungi la târg: fetele nemăritate aveau rochii noi, flăcăii își lustruiau pantofii cumpărați din economii serioase, strălucea în soare părul uns din belșug cu ulei de nucă.
Spectacol mare, ca-ntr-o poveste! circ cu dresură de șerpi, cai și căței, bărci zburând în marele cerc de iureș sălbatic, norocul în biletul păsării verzi, „ciocu cu norocu„ rățuște cu pene roșii și puf din belșug, agrafe, oglinzi, păpuși cu rochițe încrețite, muzicuțe și pești fără solzi, curelușe de plastic, batiste cu flori într-un colț.
Atenție mare la iuțile fuste prea largi, cu bani adunați în cozi nespălate, mereu pricepute să-ți ghicească norocul.
Turtă dulce în căsuțe și flori, poșete de iască, străchini de lut, acadele și flori de hârtie, grătare, fum, praf, muzică, voci, bucurii, amiază cu soare, rude, prieteni, vârstele toate, luciri în priviri, bucuria zilei, mers țesut fără spaime.
 Delicatul parfum de struguri și de must se amesteca amețitor cu cel de mici, de gogoși, de porumb  copt sau fiert.
 Se întâlneau  rubedenii, se tocmeau lucrări  pentru gospodăriile proprii.
 Cei mai fericiți eram noi, copiii  și adolescenții. 
Turta dulce și  înghețata erau adevărate delicii. Pozele la minut imortalizau clipa! Nu puteai pleca acasă până nu te ”dădeai în lanțuri„ sau până nu primeai din ciocul unui șugubăț  papagal previziunea  viitorului apropiat.
Nu știu când a dispărut  farmecul acelei lumi cu dresuri de animale și numere de circ, cu agitația veselă a unei comunități  frumoase care,  timp de trei zile, uita grijile.
 Eu, și ca mine, probabil , mulți alții păstrăm  în colțișoare de  suflet  lumina  blândă a poeziei unui târg de poveste!

”Fă-te, suflete, copil
Și strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moț și ciucuri,
Ca să poți să te mai bucuri.

Strânge slove, cărți și pană.
Dă-le toate de pomană
Unul nou învățăcel,
Să se chinuie și el.„

vineri, 14 septembrie 2012

între mirare și întrebări



 Ziua își pictează cursul în  bulgări   gălbui. Ai zice că septembrie a intrat într-o dulceagă  convalescență.
După limpezimea cerului și liniștea frunzelor învăluite în  catifeaua lor verde/intim, n-ai crede că începe toamna.
Încă măreață, în haina ei stropită cu  bumbișori pufoși, pădurea  vibrează  pe nebănuite note  muzicale.
 În   mers de felină  leneșă, câte o  foaie răzleață se desprinde ușor,  se înclină într-o parte și alta, într-un vals subtil, schițează  mișcări languroase și, brusc, se lasă molatic în iarba  uscată.
Îmi place să  ascult  pădurea de pe culmile amintirilor.
Dorințe vagi, gânduri răzlețe, doruri nedeslușite se adună ,  asemenea unor  drumeți rătăciți, într-un colț uitat de  suflet .
14 septembrie, Ziua Crucii  era , în copilăria mea,  o mare sărbătoare. 
Pregătirea  începea  cu  câteva săptămâni înainte- tinerele nemăritate își făceau rochii noi, tinerii își lustruiau pantofii și freza, cu ulei de nucă, gospodinele adunau din ogradă tot ce se putea vinde la un preț bun, iar bărbații pregăteau caii și căruțele de cu seară. 
Cei mai fericiți erau copiii.
Târgul ținea trei zile, însă  ziua de 14 septembrie era cea  mai frumoasă : circ cu dresură de  cai și căței, șerpi și maimuțe, tombolă- pentru doar un leu puteai câștiga o rățușcă șchioapă, un  urs fără urechi, o agrafă sau  oglinjoara  fermecată. Bărci, tiribombe,turtă dulce, struguri,  muzică asurzitoare, baloane colorate,  întâlniri între colegi și prieteni, bilețele, dansuri populare,  halva,  pastramă,  murături, pâine caldă,  floricele colorate.
Nelipsite erau niște figuri   ciudate, guralive , care  își plimbau printre oameni  cutiuțele cu papagali  aducători de noroc. Mare grijă trebuia să ai de   țigăncile cu fuste largi, care te ademeneau să-ți ghicească viitorul,  cerând , în schimb, o gogoașă, un măr sau un leu. 
  Meșterii olari și cojocari concurau,  în lauda mărfurilor înghesuite  pe unde apucaseră,  cu negustorii de acadele și de suc, care te chemau să guști, dar și să cumperi, limonada de la ei. 
Mirosul mustului se simțea de la intrare.
 Pe grătare sfârâiau micii.
Dulce învălmășeală, evantai  uitat deschis! 
 ai fost vreodată  la  bâlci?



sâmbătă, 28 iulie 2012

ce repede

 începe să se agite  natura omenească, atunci când  o preocupă aurul..William Shakespeare
Târziu, în noapte,  tricolorul nostru a strălucit între  steagurile  lumii!
103 sportivi români , prezenți la Jocurile olimpice  de la Londra, ne-au dat   motive  să fim mândri.
 Sportul  nu cunoaște granițe, îi unește pe oamenii de pretutindeni.
 Hai, România!//
O prietenă din partea cealaltă a lumii spune că sigur ne va fi foarte greu să așteptăm două zile fără  emisiuni în care cele două tabere politice  își  împart, din belșug, epitete inedite,  complimente, urări de bine  și de succes .//
Pentru ca să ne treacă plictiseala, dar și ca să ne păstrm mintea limpede până duminică  noaptea, poate că n-ar fi  chiar rău să rezolvăm, cel puțin,   două probleme.  Câte una pe zi.
 Iată-le!
1.Turtă dulce!
Patru copii au primit  trei turte dulci de formă circulară, dar de mărimi  diferite.  Diametrele   lor sunt: 9 cm, 12 cm,  15 cm.
Toate cele trei turte, fiind   cilindrice , au aceeași grosime.
 Cum le vor împărți  cei patru copii, fără să le cântărească, astfel încât  părțile primite să fie egale?//
2. Moneda falsă!
Un fișic  conține  80 de  monede de aur, identice ca înfățișare. Una    este falsă. Ea este mai ușoară decât celelalte.
Problema cere să se identifice moneda falsă,  fără încercări chimice sau mecanice, ci, doar prin  patru cântăriri, cu o balanță, pe ale ale cărei  talere  nu se vor pune greutăți.//
încerci?

 

sâmbătă, 10 decembrie 2011

viața este o mare scamatorie,

fiecare își joacă gratuit numărul, circul liberului arbitru, 
Ionuț Caragea.http://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Pagini_de_recuperat/Ionu%C8%9B_Caragea
 Aproape zilnic îmi trimite   filmulețe, știri, snoave, curiozități de tot felul. Nu știu dacă le selectează., nici dacă  îmi știe gusturile- de când am terminat liceul, ne-am văzut de trei ori, știi cum este la o revedere între foști colegi, furi impresii, vorbe, fiecare spune ce crede..
 Când am primit  filmulețul , gândul mi-a fugit la evenimentul cel mai așteptat al  vacanțelor noastre de vară- târgul Titului.  
În fiecare an, de Înălțarea Sfintei Cruci. Colega mea locuia într-un sat vecin, mai aproape  decât mine, de locul unde se ținea târgul.
Pregătirile începeau   de pe la sfârșitul lui iulie, de la mic , la mare..sau, mai degrabă, invers. Părinții făceau economii, ei știau cum, fiecare trebuia să aibă ceva nou de îmbrăcat. Ca la Paște. 
Caii primeau clopoței și funde roșii în frunte.
Doisprezece kilometri nu se puteau parcurge  pe jos, era praf, putea să plouă, oricum, cu câteva seri înainte, fiecare își aranja plecarea. 
Tata le lua și pe verișoarele mele, gemenele, însoțite, neapărat,  de mama lor. A doua zi, începea școala, așa că eu  aveam totul pregătit, ei se întorceau acasă, eu rămâneam la cămin.. Caietele și cărțile  miroseau a proaspăt, un miros inconfundabil! 
Gemenele, mai mari cu patru ani decât mine, se învârteau în  caruselul din mijlocul târgului, fratele meu era nedezlipit de la călușei, eu îmi căutam colegele și colegii de școală..//Într-un colț al târgului , era  circul. Acolo am urmărit, cu sufletul la gură, prima oară,  dresură de căței, șerpi, cai, maimuțe.//
După ce am văzut filmulețul,  gândul mi-a fugit  la golul pe care l-am simțit,  când m-am trezit singură în mijlocul unei lumi  agitate.Pierdusem mâna care mă ținea strâns. N-am plâns, am căutat-o, știam că și ea mă caută, nu m-a certat, m-a dus  să-mi încerc norocul. 
Învârtită, scândurica , pe care negustorul,  cu mustață întoarsă,  agățase toate minunățiile – agrafe colorate, oglinjoare , rățuște plutitoare, baloane , turtă dulce, bulgărași de floricele unse cu miere.. , s-a oprit în dreptul unei păpuși de ipsos cu rochiță roșie.
Să te întreb dacă îți place circul? 
( fă-ți timp și urmărește filmulețul..)

http://www.youtube.com/watch_popup?v=5hIc2ODfRxQ