Ziua
își pictează cursul în bulgări gălbui. Ai zice că septembrie a intrat într-o dulceagă convalescență.
După
limpezimea cerului și liniștea frunzelor învăluite în catifeaua lor verde/intim, n-ai crede că
începe toamna.
În mers de felină leneșă, câte o foaie răzleață se desprinde ușor, se înclină într-o parte și alta, într-un vals
subtil, schițează mișcări languroase și,
brusc, se lasă molatic în iarba uscată.
Îmi place
să ascult pădurea de pe culmile amintirilor.
Dorințe
vagi, gânduri răzlețe, doruri nedeslușite se adună , asemenea unor
drumeți rătăciți, într-un colț uitat de suflet .
14
septembrie, Ziua Crucii era , în
copilăria mea, o mare sărbătoare.
Pregătirea începea cu câteva săptămâni înainte-
tinerele nemăritate își făceau rochii noi, tinerii își lustruiau pantofii și freza, cu ulei de nucă, gospodinele adunau din ogradă tot ce se
putea vinde la un preț bun, iar bărbații pregăteau caii și căruțele de
cu seară.
Cei mai fericiți erau copiii.
Târgul ținea trei zile, însă ziua de
14 septembrie era cea mai frumoasă : circ cu dresură de cai și căței, șerpi și maimuțe, tombolă- pentru doar un leu puteai câștiga o rățușcă șchioapă, un urs fără urechi, o agrafă sau oglinjoara fermecată. Bărci, tiribombe,turtă dulce, struguri, muzică asurzitoare, baloane colorate, întâlniri între colegi și prieteni, bilețele, dansuri populare, halva, pastramă, murături, pâine caldă, floricele colorate.
Nelipsite erau niște figuri ciudate, guralive , care își plimbau printre oameni cutiuțele cu papagali aducători de noroc. Mare grijă trebuia să ai de țigăncile cu fuste largi, care te ademeneau să-ți ghicească viitorul, cerând , în schimb, o gogoașă, un măr sau un leu.
Meșterii olari și
cojocari concurau, în lauda mărfurilor înghesuite pe unde apucaseră, cu negustorii de acadele și de suc, care te chemau să guști,
dar și să cumperi, limonada de la ei.
Mirosul mustului se simțea de la intrare.
Pe grătare sfârâiau micii.
Dulce învălmășeală, evantai uitat deschis!
ai fost vreodată la bâlci?
Pregătirea începea cu câteva săptămâni înainte-
tinerele nemăritate își făceau rochii noi, tinerii își lustruiau pantofii și freza, cu ulei de nucă, gospodinele adunau din ogradă tot ce se
putea vinde la un preț bun, iar bărbații pregăteau caii și căruțele de
cu seară. Cei mai fericiți erau copiii.
Târgul ținea trei zile, însă ziua de
14 septembrie era cea mai frumoasă : circ cu dresură de cai și căței, șerpi și maimuțe, tombolă- pentru doar un leu puteai câștiga o rățușcă șchioapă, un urs fără urechi, o agrafă sau oglinjoara fermecată. Bărci, tiribombe,turtă dulce, struguri, muzică asurzitoare, baloane colorate, întâlniri între colegi și prieteni, bilețele, dansuri populare, halva, pastramă, murături, pâine caldă, floricele colorate. Nelipsite erau niște figuri ciudate, guralive , care își plimbau printre oameni cutiuțele cu papagali aducători de noroc. Mare grijă trebuia să ai de țigăncile cu fuste largi, care te ademeneau să-ți ghicească viitorul, cerând , în schimb, o gogoașă, un măr sau un leu.
Meșterii olari și
cojocari concurau, în lauda mărfurilor înghesuite pe unde apucaseră, cu negustorii de acadele și de suc, care te chemau să guști,
dar și să cumperi, limonada de la ei. Mirosul mustului se simțea de la intrare.
Pe grătare sfârâiau micii.
Dulce învălmășeală, evantai uitat deschis!
ai fost vreodată la bâlci?
