vineri, 29 august 2014

blând zbor,

 zidit  în lemn și  obidă, cerând, parcă, Cerului   binecuvântare  peste Pământ!
Sabia Arhanghelului  Mihail  a luat chip de  turlă,  amintindu-le  celor   ce  au  dorit  să-i  supună  credința  că  Dumnezeu i-a  ascultat  ruga.
Mândră ca și  moroșenii, care au  primit  ceva  din semeția   brazilor,  turla îmbrățișează  văzduhul.
 Bat  vânturi, o scaldă  ploi și viscole, se  apleacă în dreapta  și  în stânga, dar  își  păstrează  verticalitatea de  axis  mundi,  rezistând  în fața tuturor  vitregiilor.
Construită  pe un  soclu de  piatră, mânăstirea Peri din Săpânța  este  cea  înaltă  bisericuță de  lemn, din Europa,poate  chiar   din   lume.
Povestea ei  păstrează  ceva din  soarta  vitregită  a  Maramureșului: pe la 1391, nepoții  lui  Dragoș au  construit în  mijlocul   unui  loc binecuvântat o  biserică, ca  semn al recunoștinței  lor pentru   credință .
 În  1761, ea fost  distrusă, pentru că localnicii  nu voiau să  treacă  la  catolicism. Peste  mai  bine  de două sute de ani, asemenea Păsării Phoenix, biserica  a  renăscut  din  propria-i  obidă,  și  pe  locul  unde   cândva  s-au   tradus:  Psaltirea   și Evanghelia,  astăzi  biserica, a cărei  turlă înseamnă șase ani  de  muncă, fiecare șiță purtând  semnul  securii meșterului  Ioan Macarie, se  înalță   spre  cer, ca o  flacără  vie  .
 75  de metri au însuflețit  lemnul, sub   mâna  magică a  meșterului  Ioan  Știopei, Buga  de la Bârsana, urmând  întocmai  planurile arhitectului Dorel  Cordoș  .
Văzând-o, te pierzi  în visare, te uimește misterul rezistențéi  unei asemenea  siluete, spintecând  zarea. 

Muzica, pictura, chiar  poezia  pălesc, în fața acestui   simplu, dar  măreț  edificiu!
Suport   de  piatră, zvelt   trup   de lemn , stropit   cu   sudoare  și  credință,ocrotit  de munți  și  de cer.
 Admirație, uimire, încredere, verdele  brazilor   și  albastrul  celest  își unesc puritatea  în  îmbrățișarea  credinței!

8 comentarii:

  1. Ce frumos se tese povestea ta printre munti si vai,locuri si oameni,
    E o bucurie sa citesc lucruri frumoase despre locuri frumoase.
    Noapte buna,drag povestitor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cât de frumos îmi citești tu gândurile și stările, Angi!

    Despre locuri miraculoase nu poți scrie decât cu sufletul!
    Seară bună, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am urmarit drumul tau prin Maramures, prin intermediul fotografiilor de pe Facebook. A fost o calatorie virtuala care m-a umplut de fericire, caci de multa vreme planuim o vizita in Maramures, vizita care nu s-a materializat inca. Te felicit, Gina, pentru grija si tenacitatea cu care te dedai cuvantului si pentru ambitia manifesta in a tine acest blog viu, intr-un timp in care blogurile mor, unul dupa altul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabi, o să fiu sinceră de tot:în mai toate vacanțéle , de vreo doisprezece ani încoace, m-am drumețit ”pe afară”- avram niște visuri din adolescență. Dumnezeu a fost bun cu mine, am văzut cam ceea ce voiam.. ( aș vrea să revăd PARISULși ROMA)dar știam că sunt locuri din țară deosebit de frumoase, pe care , din cine știe ce motive , nu le-am văzut.
      Cine nu a văzut Apusenii, Maramureșul, Moldova pierde. A pierdut.
      Nu se compară ce au alții cu ceea ce ne-a dăruit nouă Cel de Sus!
      Suntem niște privilegiați. Păcat că drumurile nu sunt bune.Și , pe ici/ pe colo nici oamenii...

      Ștergere
  4. Avem prin Bucuresti cateva "replici". Nu, nu identice. O biserica maramureseana e langa Academia militara, alta, prin parcul IOR (cel putin, noi asa ii spunem. Sunt ireale. Cum spuneti dumneavoastra, "sabii ale Arhanghelului Mihail"

    RăspundețiȘtergere
  5. Uff!
    Știți ceva? niciodată nu am avut timp să bat și eu cu piciorul Capitala....
    Ce-ar fi să vă cer, într-o zi , să-mi fiți ghid?
    ( cer prea mult? p.s. fără sabie!)

    RăspundețiȘtergere
  6. "Suport de piatră, zvelt trup de lemn , stropit cu sudoare și credință,ocrotit de munți și de cer.
    Admirație, uimire, încredere, verdele brazilor și albastrul celest își unesc puritatea în îmbrățișarea credinței!" Un fel de poezie, un fel de maiestrie a cuvintelor ce patrund sufletul si provoaca mintea, gindurile! O frumoasa completare a imaginii Romaniei ocrotita de Maica Domnului! Multumesc doamna profesoara Rizea Gina! Ma bucur ca avem ceva comun cu privire la frumusetile acestei tari, acum impartita nejustificat in tabere opuse!
    Stelian Paiu

    RăspundețiȘtergere
  7. Mă înclin în fața gândurilor frumoase!

    Cât despre ceea ce se întâmplă, eu am speranța că mințile și inimile noastre, ale tuturor românilor, vor rezona , în cele din urmă, împreună, chiar dacă acum ele par a fi prinse într-un joc de domino, în care unii pierd, iar alții câștigă...

    RăspundețiȘtergere