duminică, 15 mai 2016

dă-i unei fete pantofii potriviți

și va putea cuceri lumea”,
Marilyn Monroe 

Strălucitori, cu toc foarte înalt și bot ascuțit! 
Ochii mi-au rămas lipiți de vitrina magazinului „Romarta”.Tocmai împlinisem 18 ani, venisem la București, să-mi cumpăr pantofi pentru banchetul de absolvire .
189 de lei.
M-am tot uitat la ei, i-am probat, îmi veneau perfect, vânzătoarea era impresionată și ea.
Nu aveam bani suficienți, a completat mătușa mea suma. Eram atât de fericită, că nu mai mergeam, zburam, nu alta!

Au trecut câțiva ani. Din primul meu salariu de profesoară, mi-am cumpărat a doua pereche de pantofi ”Guban”.

Galben-pai.
Îmi chiverniseam cu mare grijă bugetul, ca, o dată pe an,să-mi cumpăr pantofi de la aceeași firmă: eleganțí, fini, comozi, în ciuda tocurilor foarte înalte.
A venit o vreme, când nu prea se mai găseau, îi luam „pe sub mână„ Să nu-mi spui că -ți este străină tehnica asta...
Ultimii pantofi ”Guban”- adevărați, din antilopă gri, cu barete împletite- i-am probat, pe furiș, în părculețul din fața magazinului. 

Erau absolut superbi!
Magazinul există.
Se vând pantofi produși prin diverse locuri. Nu vreau să povestesc despre ei, chiar dacă tot de acolo mă înnoiesc.
Unii poartă chiar marca firmei inițiale...calitatea? ce să mai vorbim?//

Astăzi  am citit povestea acelor  pantofilor unici. 
Guban

Și m-am gândit și la  Topârceanu. 

Și m-am gândit, mai cu seamă, la  omul- creator,cizmarul de odinioară,cel  care  a răspândit atâta bucurie, atâta fericire...prin el, prin migala mâinilor lui bătătorite.
”Sărman cizmar! 
Ce demon te-a ursit să stai
Pe trepiedul tău barbar,
În noaptea limpede de mai?...
și iată, ca-n atâtea rânduri,
Ai devenit sentimental,
Privind cu ochii duși pe gânduri
Pantoful delicat de bal.
în căptușeala-i de mătasă...”
Citește și aici:


8 comentarii:

  1. Nu uita cã Ceausescu a fost calfã de cismar

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu m-am gândit la asta. Deloc
    Crezi că o fi făcut-o Topârceanu, în locul meu?

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa va citesc e un privilegiu!
    Va imbratisez

    RăspundețiȘtergere
  4. Este o bucurie să ne „întâlnim!„

    RăspundețiȘtergere
  5. La cununia civila am purtat o pereche asemanatoare cu cea bej din imagine. Magazinul Guban exista, da, e unul si la ai mei, in Mioveni. Cizmarul nu mai e ce-a fost. Dar ce frumos ati potrivit pantofii cu poezia!

    RăspundețiȘtergere
  6. Știi cum văd eu lucrurile, Crenguța? există- de fapt existau- niște meserii care solicită sentimente din partea celui care face pantofi, rochii, taioare.
    Este o artă să poți crea frumusețe! și să vezi dincolo de comerț...

    RăspundețiȘtergere
  7. Perfect de acord! Tin minte ca mergeam cu mama la croioreasa pentru un costum sau o rochie. Eram copil, ma plictiseam pana-i lua masuri, pana stabileau detaliile, acum parca simt lipsa unor piese vestimentare facute asa, cu suflet.

    RăspundețiȘtergere
  8. Denumirile meseriașilor despre care vorbim se adună în schimonositul ”stilist„... dacă este să ne raportăm la cuvântul de bază„stil„, vom constata, cu durere, că totul este doar „de fațadă„.
    Nu insist, spun doar că așa cum arată societatea, așa lucrează și „stiliștii„.
    Banii contează, în rest, ce mai poți îmbunătăți tu, clientul, după ce au distrus respectivii ...( și ți-au luat o mulțime de bani)
    O spun din experiență. Și nu-mi place deloc, pentru că am un mare respect pentru meseria făcută din pasiune.

    RăspundețiȘtergere