Nu-i nicăierea pe pământ

Nici omenie mai frumoasă,
 Nici ceruri nu-s, nici munţi nu sunt, 
Ca-n Bucovina mea de-acasă. 
Aici şi cerul pare-un sat, 
Precum în orice sat e cerul, 
Aici e, parcă, mai curat
 Şi mai puternic adevărul. 
Şi de la Dorna-n Câmpulung
 Şi de la Putna la Suceava 
Atâtea ceruri ne ajung
 Că parcă ne-mbrăcăm cu slava. 
Acest străvechi pământ de fraţi
 Cu lacrimi l-a plătit lumina 
Oricâte ţări ai să străbaţi
 Nu-i nicăieri ca-n Bucovina.
 Aicea fiecare an 
Cu brazi ne-mpodobeşte pragul, 
Pe când Vitoria Lipan 
Reintră-n basme cu Baltagul.” 
Adrian Păunescu