Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care o dă...și, ca să o dai, nu e nevoie să o ai; iar ca să o ai, trebuie să începi prin a o dărui. Alexandru Vlahuță
Mark Twain avea o vorba cam asa...suferinta oricum se consuma mai cu seama in singuratate,insa bucuria ca sa o ai in toata plenitudinea ei,se cere impartasita!
Eu cred că adevăratele trăiri ”se consumă ”intim. Cum să-ți poți exterioriza total ceea ce te face fericit ? sau trist profund? pentru ce, dacă asta face parte din ființa ta? Ceea ce se vede sunt reacții.( este părerea mea. Așa simt eu.
Exteriorizare oricum iti apartine..insa ecoul ei in inima altuia conteaza enorm! E in spiritul iubirii sa imparti si sa simti darul impartasit de catre altii ...
Oricum,,,ca sa poti darui trebuie sa stii primi!!!! Singurul daruitor e Dumnezeu!!!..noi doar daruim ce primim,uneori uitand de recunostinta fata de ce ne-a fost dat de sus sa primim!
A sti primi este asadar mai presus de a darui!Cu certitudine! Oamenii care nu prea daruiesc sunt oameni fara entuziasm,care nu prea se bucura cand primesc! De ce si cum sa daruiasca cat timp primirea nu-i bucura?
Pai nu astemptam reactii intotdeauna din partea celorlati?Suntem cu totii un organism! In familie,se imbolnaveste unul, sufera toti,se bucura unul pentru o reusita,se bucura toti!
Dai dintr-o ancestrala chemare catre un altul/alta!Nu chiar prin tine, ci prin spiritul si dorinta sacra a unui intreg de compozitie numit armonie! Nu ma intereseaza cazul primirii/daruirii de convenienta, ci a celeia cu adresa din inima.
Da...si cand darul sau efortul tau este impartasit,bucuria ta este cu mult mai mare de cand atunci cand reactie nu exista! Cand scrii pe blog ceva ce te impresioneaza si ai reactii de adeziune de la altii prin comentarii,,e cu mult mai multa bucurie decat atunci cand ele nu exista!Bucuria sporeste cand este impartasita!!!
cat priveste Fericirea,tu stii opinia mea...e ceva ce tine de paradisiac,nu de lumea asta decazuta plina de drame si tragedii. Aici poti avea uneori Bucurii..ceea ce nu e totuna cu beatitudinea Fericirii.
Mark Twain avea o vorba cam asa...suferinta oricum se consuma mai cu seama in singuratate,insa bucuria ca sa o ai in toata plenitudinea ei,se cere impartasita!
RăspundețiȘtergereSunt chiar fericiti cei care daruiesc?
Eu cred că adevăratele trăiri ”se consumă ”intim.
RăspundețiȘtergereCum să-ți poți exterioriza total ceea ce te face fericit ? sau trist profund? pentru ce, dacă asta face parte din ființa ta?
Ceea ce se vede sunt reacții.( este părerea mea. Așa simt eu.
Exteriorizare oricum iti apartine..insa ecoul ei in inima altuia conteaza enorm!
ȘtergereE in spiritul iubirii sa imparti si sa simti darul impartasit de catre altii ...
Oricum,,,ca sa poti darui trebuie sa stii primi!!!!
Singurul daruitor e Dumnezeu!!!..noi doar daruim ce primim,uneori uitand de recunostinta fata de ce ne-a fost dat de sus sa primim!
A sti primi este asadar mai presus de a darui!Cu certitudine!
Oamenii care nu prea daruiesc sunt oameni fara entuziasm,care nu prea se bucura cand primesc!
De ce si cum sa daruiasca cat timp primirea nu-i bucura?
Pai nu astemptam reactii intotdeauna din partea celorlati?Suntem cu totii un organism!
ȘtergereIn familie,se imbolnaveste unul, sufera toti,se bucura unul pentru o reusita,se bucura toti!
Când dăruiești din dragoste, dai ceva din tine!
RăspundețiȘtergereCă primești sau că ți se dăruiește poate fi independent de tine.
Dai dintr-o ancestrala chemare catre un altul/alta!Nu chiar prin tine, ci prin spiritul si dorinta sacra a unui intreg de compozitie numit armonie!
ȘtergereNu ma intereseaza cazul primirii/daruirii de convenienta, ci a celeia cu adresa din inima.
tocmai despre asta vorbeam.
RăspundețiȘtergereDa...si cand darul sau efortul tau este impartasit,bucuria ta este cu mult mai mare de cand atunci cand reactie nu exista!
ȘtergereCand scrii pe blog ceva ce te impresioneaza si ai reactii de adeziune de la altii prin comentarii,,e cu mult mai multa bucurie decat atunci cand ele nu exista!Bucuria sporeste cand este impartasita!!!
cat priveste Fericirea,tu stii opinia mea...e ceva ce tine de paradisiac,nu de lumea asta decazuta plina de drame si tragedii.
RăspundețiȘtergereAici poti avea uneori Bucurii..ceea ce nu e totuna cu beatitudinea Fericirii.