dezăpezire sau deszăpezire?

De când iarna și-a intrat în drepturi, pe la mai toate posturile TV, auzi rostindu-se, tot mai des, cuvântul ”dezăpezire”.

Se cuvine să spunem o vorbă/ două despre derivarea cu prefixe, ca mijloc intern de îmbogățire a vocabularului.

Afixul”de-”, cu varianțe”des-”/ „dez„-„ face parte din categoria prefixelor iterativ/ privative, respectiva particulă „de”-sugerând, foarte rar, :

-o repetare: derula, denota, degusta, a delibera, a descrie

dar , cel mai adesea, exprimând

- scoaterea/ extragerea/desființarea/ anularea sensului iníțial: a depuncta, a decoji,a denatura, a destrăma; a dejuca, demachia, a dejivra, a desacraliza, desensibilizare

.

Prefixul ”des-„ are o conotație antitetică față de sensul inițial, este o particulă privativă: descompunere, descumpănire, descongestionare, desconsiderare, descendență, descuamare.

Așadar: deszăpezire.

Obs. Atunci când prefixul „des„- se adaugă, pentru a îmbogăți o clasă semantic/ morfologică, la un cuvânt de bază care începe cu o vocală sau cu consoanele: l, m, n, r, b, g, v ( profesorul nostru de LRC, domnul Marin .Z.Mocanu, ne sugera să rețínem consoanele din: ”lumânare, bodegă, v- așa i-am deprins și eu pe elevii mei), el devine „dez”: dezechilibru, dezlânare, dezmoșteni, deznoda, dezbina, dezonora, dezamorsa, dezechilibru, dezintegra...