de dor!

Îmi place luna mai, în drumul ei către vară!

Cu ie diafană sau purtând rochițe înflorate.
Cu fuste crețe sau conice. Îmi plac sandalele ei, prinse în curele.
Și cât de elegantă este, când se înalță pe tocuri, cu mantou pufos și eșarfe de mătase.

Iubesc mersul ei ștrengăresc, sfidând anii, problemele, incertitudinile.
Subtilă și sofisticată, capricioasă ca o pisicuță blândă, cum doar știe ea să fie, seducătoare prin umblet și grabă, pentru că aduce parfum de iarbă crudă, ploi în plete, flori în șorțul ei de acuarele.


Se întâmplă ca vântul, gând îndelung reținut, să izbucnească în râs  sau în plâns .
Se întâmplă ca episodul acesta tainic, de gând și de suflet, să devină realitate.
Se întâmplă pur și simplu să fim noi înșine.
Să fii ceea ce nu vei mai fi niciodată.
Și atunci, zvâcnirea de lumină este Dorul!💗