macul dictează lecția vieții!

 Pâlpâiri sfioase, joc indecis în verdele crud al amiezii!

Roșu !

Roșu inconfundabil!

Nerostite promisiuni în fuga timpului.

Suave flori umanizate, câteva petale ușoare,fine ca o fustiță transparentă,pudică totuși.

O decență firească, femeiască, chiar dacă macul, în povestea lui, trebuie să fi fost bărbat.

Vântul poartă semințele cum vrea el, din mijlocul câmpului până în margine de drum.

Licăriri stacojii printre cioburi, șine, pietricele, scrâșnet de roți, pași, gânduri, promisiuni, batiste, geamantane doldora de visuri.

Macul dictează lecția vieții.

Nobil și supus în același timp, gânditor și neobosit, mereu îmbrăcat în purpura îndrăgostitului.!

Splendoare, curaj, veșnicie de-o clipă, firicel firav într-o lume care aleargă...