Premiul Nobel pentru Literatură, octombrie 2024

  ”Era  ceva ce-i stimula  întreaga  ființă, avea senzația că prin el treceau mii de  volți.Corpul ei era unul deposedat de orice dorință sexuală, era forma unei contradicții, din care orice urmă de frivolitate bizară dispăruse. Nu-i inspira  compasiune, ci un fel de întruchipare a sacralității.Nu putea fi numită nici ființă umană, nici fiară sălbatică, ceva între plantă și animal, o  creatură bizară.Era armonia tăcută ce amintea de esența originilor și de eternitate.„

„Vegetariana„

,de Han  Kang,laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, 19 octombrie 2024

La cei 53 de ani,  autoarea  sud-coreeană are o operă bogată:.

„Mâinile tale reci, Povestea florii
purpurii, Cântecul cântat liniștit, Vegetariana,  Dragostea și ceea ce cuprinde, Timp pentru greacă,  Eternul model galben, Recuperarea omenirii,  Seara pusă în sertar, Tânărul vine, Cartea albă, ”Vegetariana„ și multe premii.

Un prieten drag  mi-a trimis alaltăieri seară, în format electronic, ” Vegetariana„, tradusă și  la noi.

Un roman modern, conceput  din  trei secvențe„” Vegetariana”, ”Pata  mongolă„, „Copaci  în flăcări„

O carte despre însingurare, despre  totala nefericire, într-o lume care caută fericirea, un strigăt  în care se adună disperarea  mai multor existențe crâncene, fiecare  cu frustrările sale, cu propriul zbucium, asemenea unor umbre, care  trăiesc în întuneric, în nesiguranță.

Personajul principal este  Yeong-hye, vegetariana, o  tânără femeie coreeană, aparent simplă, închisă, parcă, după o ușă fără clanță.

Prinsă într-o căsnicie , ca într-o  cușcă, femeia  are niște vise stranii, pe care, de la o vreme, nu le mai poate separa  de realitate. Sunt  vise de o mare cruzime,  cu sânge și suferință, pe care ea  nu le poate  povesti nimănui, pentru că   niciodată nu a primit  grijă, atenție, empatie. Așa că, renunță la  consumul de carne, comportament care pare total nefiresc pentru cei din jur. soț,  rude apropiate, cunoscuți, consumul de carne fiind pentru ei un instinct uman, în vreme ce  vegetarismul, pur și simplu, sfidează acest instinct. 

Nimeni, absolut nimeni,  nu face  nici  cel mai mic efort spre a o înțelege. Se creează  o contradicție monstruoasă între această fragilă ființă  și restul lumii în care ea trăiește.

Scenele  descrise sunt terfiante.

Domnul Cheong, soțul ei, este un tip  dur,incapabil de a o iubi , pentru el vegetariana  este  doar” nevastă-mea„,  o străină, de  ale cărei sentimente/ trăiri/  spaime/ întrebări  nu-i pasă  și de care, după o spitalizare  la psihiatrie, unde ajunsese   după nereușita unui suicid  în fața întregii familii,  se descotorisește  cu o naturalețe stupefiantă, fără nicio remușcare, ” ca și cum femeia ar fi fost un ceas  sau un produs electronic  stricat”. 

  In- hye, sora ei mai mare este  o copie  ceva  mai puțin complicată a  vegetarienei, o femeie  delicată, grijulie cu toți, inconștientă, cumva,  de  profunzimea  ei sufletească, abandonată  multă vreme. Este singura ființa  care, după niște luni bune de abandon,   ii va fi alături surorii ei ( lipsa ei de înțelegere a dramei vegetarienei o împinsese, fără scăpare  într-un spital cu  reguli extrem de  crâncene).

Soțul ei,cumnatul   vegetarienei,  absolvent al  Universității de Arte,este artistul  neînțeles, el însuși o ființă care  își  sondează profunzimile, experimentând . Într-un moment la care  nu sperase, descoperă în  cumnata lui,  vegetariana, rămasă singură, retrasă în  lumea ei neînțeleasă,  

copacul solitar, crescut în sălbăticie, cu ramuri ce se înalță, nestingherite, către nicăieri.

Era  „genul lui”!

În ”Pata  mongolă„, autoarea  realizează  câteva pagini, care  luminează, neașteptat, tenebrele țesăturii  sufletelor  unei familii  urâțite  de  răutate și de   lipsa  emapatiei, care contrastează puternic  cu  întunericul în care se zbat  toate personajele. Este  triumful artei, prin care, pentru  puțin timp,  urâtul  își  leapădă  haina, lăsând  să se ivească ceea ce căuta  artistul neîmplinit, până atunci, femeia urâtă își deschide porii  sufletului, inspirând calm și tăcere,  florile și frunzele pictate pe trupul ei tăcut se adună într-un  liant sublim, mai puternic decât realitatea  ”sânii i se rotunjiseră, devenind  mai cărnoși și mătăsoși.Talia ireal de subțire îi scotea în evidență conturul curbiliniu al trupului, era atrăgătoare, așa  cum era,  trupul nu incita la pasiune carnală, ci mai degrabă te făcea să-l admiri în tăcere”.

El și ea, cu fața ei dezolantă ca un deșert,  semănau cu două plante uriașe,  se căutaseră, se  găseau...

Părinții fetelor, prezenți în  prima parte a  romanului (  tatăl,  cel mai sadic din  toată  țesătura  de situații, decorat cu Ordinul Meritul Militar,pentru că luptase în Războiul  din Vietnam) sunt,-așa   văd eu-  adevărații declanșatori ai îngrozitoarei drame.

Dacă vei citi romanul, vei  descoperi că sadismul unui tată poate atinge limite nebănuite ale cruzimii. Mama, fără a  fi atât de crudă,  nu înțelege  nimic din suferința  fiicei ei;  aș zice  că  suportând  brutalitatea bărbatului, este părtașă  la  accentuarea dramei vegetarienei.  Prin nepăsare, fiul lor, Yong-hon, este copia tatălui.

Ultima parte a cărții surprinde  imagini  dintr-o natură ,o pădure,  pe cât de   frumoasă, pe atât de halucinantă,  în care  toți copacii din lumea asta sunt frați și surori ”Nenumărații copaci pe care îi văzuse în viața ei, valurile de păduri ce acopereau întreaga lume ca o mare nemiloasă, lipsită de suflet, îi învăluie trupul extenuat și i-l ridică în aer.„

”Vegetariana ” este  un roman, cum nu prea am mai citit. O carte despre  un timp lipsit de  bucurii și de spontaneitate, când oniricul coboară amenințător in real, dominând spiritul , dar si fizicul, un timp, în care ea, vegetariana, ” dreaptă și țeapănă  ca o nălucă”, într-o noapte umedă și târzie se transformă într-o masă indefinită de întuneric și de apă.

”Când visăm,  luăm totul  drept realitate. Dar atunci  când ne trezim, știm că n-a fost nimic... deci, într-o zi ne vom trezi și atunci...„

( imaginile  nu-mi aparțin).