dar femeile îi datorează mult.!”
MM.
Gândurile mele prilejuite de imaginea fabricii ”Guban„ s-au adunat în
Povești pentru prieteni.
Pentru mine, era o sărbătoare să-i știu ai mei.
În anii din apropierea lui ' 89, deveniseră un prea mare lux; pentru asta, am avut nevoie de "pile".
Găsisem o vânzătoare amabilă( era mama unui fost elev), care mă anunța când primeau pantofi Guban.
Într- o iarnă,urma să mergem la nunta verișoarei mele, la București.
Am anunțat-o pe doamna amabilă,cu câteva luni înainte de eveniment.
Era tot mai dificil să mi- i rețină; în fața magazinului" Beni " era atunci un părculet. Ningea apăsat, ea mi-a dat cutia; am probat pantofii pe o alee dosnică.
Antilopă gri, baretă ”petrecută„, o minunăție!
Ca o paranteză, pentru cine a trăit în acei ani, poate că-și amintește, ca și pentru cei ce erau copii în acele vremuri , petrecerile nu puteau depăși,nicicum, miezul nopții, iar restaurantele nu aveau perdele.
Când spun " Guban". mă emoționez, pentru că mă gândesc la adevărata eleganță.
La una dintre cele mai profunde bucurii ale mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.