Se afișează postările cu eticheta pasăre. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pasăre. Afișați toate postările

sâmbătă, 13 iunie 2026

ca un fâlfâit de aripi

 

povești adevărate pentru prieteni

Nu-mi amintesc anul, oricum  era  înainte de 89.

Cine o  cunoștea povestea  că  era o  foarte  bună profesoară. 
Accent  ușor diferit  de al nostru,fizic nu  chiar  de luat în seamă,femeie  fără vârstă, fără prieteni, era titulară într-una din școlile orașului..
 Elevii ei, deși nu prea o simpatizau,învățau  carte.
 Într-o vacanță, și-a petrecut  niște zile de concediu, undeva, la  munte. 
 A  cunoscut ( sau a cunoscut-o) un individ căsătorit, tată.
   K  s-a îndrăgostit  pentru prima oară în viața ei, spuneau niște  doamne  care o cunoșteau, cumva.
   Relația a  continuat și, după  niște luni, incolora  domnișoară costelivă a devenit mamă.
Informația a ajuns la ”partid”,  sancțiunea  nu a întârziat, pedeapsa „pentru purtare necuviincioasă ” a fost aplicată, adică  o mutare disciplinară la altă școală.
După niște ani, aveam să o cunosc.
  Copilul ei creștea, era, deja, elev.
  Făt- Frumos, tatăl lui, a ales  să-și încheie  socotelile  cu viața, chiar în apartamentului  celei care  chiar îl iubise. 
  Niște vecini din blocul  vecin  i-au zărit trupul agățat de lustră.
   Femeie evlavioasă,  K  i-a  făcut  toate pomenile, ducea  colivă și în cancelarie, a  continuat ritualul și pentru   mama  ”iubitului”, ani buni.
  K se apropia  de pensionare, se  topea  de pe o zi pe alta.
  Fiul ei a ales  să plece în nu știu ce țară.  Din câte spunea lumea,  nu o ducea  bine deloc.  Dormea  într-o  mașină abandonată, undeva, la marginea unui oraș.

  Într-o zi, am întâlnit-o  pe  K.
 Aceeași figură. mers  obosit, mulți dinți lipsă, dialog nesemnificativ....
 Privind-o, mă  gândeam la  viața ei.
 Cum ziceam, știa carte. Și  muncea  în credință.
  Într-o zi, o elevă  cam slobodă în comportament- îi rețin numele, dar nu-l spun-  i-a scris cu cretă pe paltonul negru, ponosit,” hoț”.
Pentru că  profesoara  venea  mai târziu în cancelarie, după ce  toți eram deja la ore, abia seara, la semnarea  condicii,  cineva  i-a șters  ”anunțul ”  de pe  haină.

Nu am mai zărit-o prin cartier, nici despre fiul eu  nu mi-a mai povestit  nimeni.
Astăzi, în zborul răzleț al unei păsări,  am deslușit , cumva, un gând  pentru  singuratica, cândva, excelentă profesoară,  K...

luni, 8 august 2011

zmeul se înalță contra vântului

Păsărilor care s-au născut în colivie le este frică, mai ales, de cer.
Rabindranath Tagore
N-o să-ți spun că mi s-au întâmplat toate chiar mie, pentru că nu este așa.
Și nu vreau să te mint. Spun doar că mi-a venit ideea să scriu despre tema asta, după ce o prietenă m-a întrebat  care este trăsătura cea mai pregnantă a noastră, a oamenilor, care ne apropie de maimuțe.
Întâi am râs, apoi, m-am lăsat păgubașă.
 Ca să mă ajute, persoana respectivă  m-a întrebat cum se vânează maimuțele în Africa. 
Nici asta n-am știut, parcă tu știi?
 Vânătorul le urmărește, ele se adună într-un loc. A doua zi, omul  pune în scorburile unde se adună maimuțele  niște pietre, care nu acoperă total gura scorburii. Fiind  foarte curioasă, maimuța își strecoară mâna să scoată obiectul, ea nu știe că este o piatră. Ar putea scoate mâna, dar nu se îndură,  pentru că îi este frică să nu piardă prada. Vânătorul se apropie și o prinde.
 Vezi,  ea  își riscă libertatea , de frică.
Noi-– tu, eu,  alergăm de dimineața până seara târziu. Vrei  să zici că facem asta pentru   a deveni liberi?
Dimpotrivă, pentru a strânge tot mai mult lanțul sclaviei.
Poți să mă  contrazici, încearcă!
Devenim sclavii fricii- frica să nu-ți ia cineva soțul/soția/iubitul/iubita.
-Nu este deloc adevărat, vor spune unii.
-Ba da- uite de ce- îl /o iubești  atât de mult, devii atât de insistent/ă, că ești disponibil(ă) la orice oră, până când se plictisește. 
Și te părăsește. Să nu spui că n-ai pățit-o.
 Pentru că-ți este frică  să nu-ți  pierzi jobul, faci tot ce ți se cere, chiar și pe deasupra.
Într-o zi, nu mai reziști, explodezi. 
Da? Te dă afară cât ai clipi!
Ți-ai cumpărat o locuință- o iubești ca pe ochii din cap.
De drag, dar și de frică, să nu fie alta mai frumoasă,   îți petreci tot timpul liber în casă. Uiți când înflorește liliacul, când se colorează frunzele, când cad primii fulgi de nea.
Într-o zi, te trezești  bolnav de nervi.
Vezi,  că și omul, ca și  maimuța,    își riscă libertatea , de frică??
-Ce-ți spuneam??
Se zice că  ești liber, când scapi de frică.
Ai nevoie de șapte pași.
1. Fă o lista cu lucrurile pe care le-ai adunat de-a lungul vieții și care te-au împiedicat să faci ceea ce iți doreai la un moment dat.
2.  Rupe lista! N-o să-ți rezolve ea problemele , dimpotrivă,  va accentua  frica.

3. Fă o lista cu lucrurile  pe care nu vei reuși niciodată să le ai.
4. Arunc-o , la ce bun s-o păstrezi, dacă nu le vei avea?
5. Deschide dulapul de haine.   Ia primul lucru,  pe care nu l-ai mai folosit de mai mult de un an .  Aruncă-l într-o cutie. Insistă, următorul!
 
Încă!
Păstrează doar lucrurile de care chiar ai nevoie.Uită-te în debara. Nu-i așa că ai o grămadă de pantofi/  genți,  ghete pe care nu le folosești niciodată? Ce faci cu ele?
6. Fă-le cadou cuiva care nu are.
Vor fi doi fericiți!
Dacă ai ajuns până aici, ești puternic(ă)!
7.Riscă!   Fă lucrul de care te temi cel mai mult. Bunăoară, îți este frică de întârziere la serviciu, din cauza ambuteiajelor. Renunță la mașină. Mergi pe jos.
O să-ți facă foarte bine!

p.s . ce zici,  începi din seara asta?