mereu călători

Zilele se adună șirag, unele fug, altele își cară în geamantane, ușor de pierdut, clipele- pleoape încărcate de oboseli netratate, aceleași repetate drumuri, cărări bătătorite, pași egali, opriri scurte, priviri fugare, schimburi de vorbe.

Drum oprit la porțile nopții.

Reluat , dimineața, în vechiul pachet.//

Cineva spune că nimic nu este întâmplător, o fi așa, o fi altfel, cine mai știe..

Ne întâlnim.

În aceeași clasă, la aceleași dificile examene. La dans, în tabără , pe stradă, într-o gară. 
Seara devreme.
Sau dimineața târziu.
În orice anotimp. 
Nu contează – sau contează foarte mult-în ce dispoziție te afli.

Dacă plânge sau plângi, servețelul , batista, o simplă frază, un gest cuminte usucă lacrimi.

Dacă ai pierdut un curs, îți împrumută notițele.

Îți recomandă o carte, un film, știe cum se ajunge în cutare loc.

Are o rețetă  proprie de alungat tristețea.

Îi împrumuți o revistă. . o umbrelă.

Te ajută să urci în tren.

 În ultimul moment.

Unii călătoresc împreună toată viața.

Sunt și drumuri scurte.

De câteva stații.

Pe drum obosit.

Sau pe coclauri.

p.s.   mai ții minte cum a fost?