Cu aripi de nea și zbor de săgeată, stingher sau în stol, scrutând depărtările, trimis al Divinității cu solie de pace printre muritori, porumbelul este, poate, pasărea cea mai iubită de om. Inteligentă, sfioasă și blândă, ea aduce noroc, ducând printre nori visul înălțării. Când își alege perechea, o face pentru toată viața.
Este, cumva, motivul pentru care , pe la nunți, apropiații mirilor aduc perechi de porumbei albi lăsându-i să țâșnească spre înalt cu speranța împlinirii, a norocului!//Le poți asculta gânguritul în venețiana San Marco, prin piețele Romei și ale Parisului.
Italienii nu-ți permit să aduci grăunțe de acasă, ochii agenților de pază sunt atenți la mulțimea de vizitatori , dornici să le dea grăunțe/ fărâmături/ frânturi de covrigei.
În Pitești , piețele centrale sunt locurile cele mai vizitate . Este o mare plăcere să vezi, din cărucioare aduse de mămici, mânuțe subțirele săltând către zborul ușor cu aripi deschise.//
Cu toate astea, porumbeii nu prea știu să fie disciplinați.
Murdăresc strada, băncile, acoperișurile..//
Îngrijorat până peste poate de invazia porumbeilor de pe Champs-Elysees, care au murdărit Parisul, obligat să dea averi pentru a curăța străzile, pe care picioarele elegante ale doamnelor nu prea mai aveau cum să se ferească, primarul Parisului era tare abătut.
Nu putea să-i alunge din oraș, când doamna Briggite Bardot plânge de sare cămașa de pe dânsa, dacă vine vorba despre câinii fără sat.
Cum să alungi porumbeii??
- Îți pot scăpa orașul pe care îl păstorești de plaga columbească, fără nicio plată. Trebuie doar să-mi faci o promisiune- nu mă vei întreba nimic!
Sau, îmi dai un milion de euro, dacă pui o singură întrebare.
Primarul a cântărit oferta și a acceptat-o.
A doua zi, omul s-a cățărat în vârful bătrânei Tour –Eiffel, și-a descheiat eleganta redingotă și a trimis spre nori un porumbel albastru.
Pasărea a desenat câteva cercuri line pe deasupra Senei , apoi s-a pierdut printre vălătucii de nori.
Toți porumbeii din Paris l-au urmat în șiruri lungi, tot mai mai lungi spre Soare- Răsare. În dimineața următoare, porumbelul albastru s-a întors la stăpânul lui, care îl aștepta , încă, în vârful Turnului Eiffel.
Primarul era în extaz!! Omul cu redingotă și porumbelul lui albastru făcuseră o minune.
Deși binefăcătorul nu i-a cerut nimic, ca să-i curețe orașul, primarul i-a înmânat un cec de un milion de euro, amintindu-i că vrea , totuși să-i pună o întrebare.
- Una singură, o singură întrebare, domnule primar!
- Aveți , cumva, și un țigan albastru???
p.s. eei, ce zici??
