Rapsodia, o poveste vie pentru copii!

Spune legenda că în urmă cu câteva sute de ani,  undeva, pe valea Argeșului,  într-o zonă fertilă,  umbrită de zăvoaie  bogate în sălcii, plute și salcâmi,  atrași  de pământul gras al locurilor,  doi unguri, aflați în trecere, și-ar fi făcut niște colibe.

Iarna a fost blândă, primăvara a venit devreme, vara  i-a dăruit cu  bune recolte de grâu  și  porumb , așa că ungurii nu s-au îndurat  să mai plece.

 Și-au găsit  câte  o fată frumoasă și vrednică  în satele din jur, au făcut copii, iar neamurile lor s-au tot   mărit. Satul a primit  numele Ungureni.

 Cu vremea, alte așezări s-au tot ivit  între Neajlov și Argeș.

Când eram copil,  comuna  cuprindea trei sate, unul mai  frumos decât celălalt.Lumea nu era prea bogată, puțini  erau cei care  lucrau  pentru un salariu, cei mai mulți munceau , din greu,  pământul, creșteau animale și păsări, de  sărăcie lucie nu am auzit.
 Leneși erau și atunci. 
Sunt și astăzi.
 Din fiecare sat, au plecat spre lume  tineri care  au dus faima școlii. Numele profesorului Gheoghe Fulga era cunoscut  până  dincolo de   Crevedia, Vânători, Mânăstioară, Uliești.

Au trecut anii, satele sunt  parcă ceva mai goale, alte case, altfel de oameni, s-a mai ivit un parc colo, un bufet dincolo,  o farmacie lângă primărie. 
Lumea s-a schimbat, toate se schimbă.

Dacă  te hotărăști să-ți saluți  neamurile, să  revezi școala unde ai învățat  ori să aprinzi o lumânare la căpătâiul părinților- o să  te strecori cu  greu   în  cimitir, că, de, asta este vremea, plouă mult, cresc buruieni,   cine să le ducă  unde le-ar fi locul, că  la  țară nu se scot bani din asta-dacă  te hotărăști, zic, să vii acasă, o să găsești drumul ușor.
Este chiar la jumătatea  distanței dintre Pitești și București, treci prin Corbii Mari, astăzi centrul unei comune care adună  cam vreo unsprezece sate .

Le poți povesti copiilor o legendă- uite am  cules-o pentru ei, ca să știe de unde le vin moșii și strămoșii.

În Ungureni, nu  prea departe de școală, pe drumul către Popasul Iancului, musai  trebuie să te oprești.
 Dacă ar ști dinainte , copiii te-ar obliga să-i aduci chiar de dimineață.

Doi tineri  entuziaști, Adi  Gândilă și soția lui, Tatjana-  cred că el are legătură cu locul- au construit ceva  puțin  obișnuit în zonă, un loc  în care copiii sau  adulții cu suflete de copii pot învăța lecția  curajului!
 Lecția  dragostei pentru animale!

Prilej  de mândrie pentru localnici!

Mare mi-a fost bucuria,  sâmbătă, 1 iunie,  să ajung, din întâmplare, ce este drept, la un adevărat spectacol. 
Spun asta, pentru că a fost neașteptat, frumos,  original,  ceva de la suflet pentru alte suflete. 
Cei doi  îndrăzneți și entuziaști tineri, împreună cu asociația  Învingem autismul  ,  le-au oferit copiilor care învață la o școală specială din București, veniți cu  familiile lor, o zi frumoasă, inedită! 
Ce poate fi mai frumos pentru copii decât   să  ajungă în șaua  unui cal  precum Rapsodia, să mângâie un câine mare, alb, blând  și prietenos,  să vadă de aproape o căpriță, un papagal viu colorat, să se bucure de  soarele pritenos,  de  verdele câmpiei, ale cărei margini  se opresc pe malul neobositului Argeș!

 Eu nu sunt decât  o părticică din sufletul unor locuri cărora le aparțin!
 Las fotografiile să-ți vorbească!