Sunt în relație de pace cu Dumnezeu,

conflictul meu este omul. 

Charlie Chaplin
16 aprilie 1889, Londra/ 25 decembrie  1977, Vevey, Elveția 

”Ridică-ţi privirea!
Sufletul omului are aripi și, în cele din urmă, începe să zboare.
Zboară spre curcubeu, spre speranță, spre viitor, viitorul glorios care îți aparține ție,mie, nouă tuturor!„
Charlie Chaplin,1940

Comentarii

Fă-ți griji

pentru conştiinţa ta, nu pentru reputaţia ta. Conştiinţa este ceea ce eşti tu, reputaţia este ceea ce gândesc ceilalţi despre tine. Iar ceea ce gândesc ceilalți despre tine este problema lor.”

CHARLIE CHAPLIN
16 aprilie 1889, Londra/25 decembrie, Vevey, Elveția.

"În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că in toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Și atunci, am putut să mă liniștesc.
Astăzi, știu că aceasta se numește  Stima de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoționala  nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.
Astăzi, știu că aceasta se numește Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viața diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă contribuie la dezvoltarea mea personală.
Astăzi, știu că aceasta se numește Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală sa forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul.
Astăzi, știu că aceasta se numește Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic. Persoane, situatii, tot ceea ce imi consuma energia. La început, ratiunea mea numea asta egoism.
Astăzi, știu că aceasta se numește Iubire de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. 
Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.
Astăzi, știu că aceasta se numește  Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate și mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.
Astăzi, am descoperit Modestia.
In ziua in care m-am iubit cu adevărat, am încetat sa retrăiesc trecutul si sa ma preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață.
Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Și aceasta se numește Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că rațiunea mă poate înșela și dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
Și toate acestea înseamna Să știi să trăiești cu adevărat."
Charlie Chaplin, aprilie 1959, la aniversarea a 70 ani.

Suntem toți diletanți,

viața  este prea scurtă, ca noi să fim altceva.
Charlie Chaplin-
16 aprilie 1889, Londra/25 decembrie 1977, Vevey, Elveția

  Nimic  nu este permanent în  această lume, nici chiar  necazurile noastre.

Este mesajul pe care  ni l-au transmis filmele  și personalitatea lui.

trei bănățeni la Pitești

În proză vorbești liber, îți poți folosi  gândirea, cultura, mimica,  trupul  are și el propriul limbaj.
Sculptura  modelează  marmură,lut, lemn, pictura  transpune culori și forme.
Poezia este o trecere de la proză la muzică. Se spune prin metafore.
Muzica se înalță prin ritmuri, are  discursul ei fluid,  este expresia cea mai înaltă a emoției.
 Asta am simțit  vreme de  aproape trei ore într-o seară atipică de ianuarie  secătuit de zăpadă..
 N-am văzut niciodată publicul  piteștean cuprins de o așa  puternică vibrație.
  În prima lună din an,  el a primit cel mai frumos dar, din partea muzicianului RADU POPA , dirijor permanent al Filarmonicii din Timișoara, invitat să  conducă orchestra noastră .
 Debut solemn, maiestuos, în tonuri  ample, pline,tragice   ne-am întors în timp la  magistrala coloană sonoră  din Linia maritimă Onedin, Adagio din baletul Spartacus , de Aram Haciturian. 
Elegant, atent,  deschis,  dirijorul ne-a pregătit pentru fiecare nou gen muzical  abordat, granița dintre scenă și sală topindu-se firesc într-un  flux viu de  empatie. 
Am cules   delicate  fire de    Mociriță, cu trifoi,  în interpretarea de excepție  a  originalului  artist instrumentist  Cosmin Bălan.
Duduku!
Instrument   vechi de  3000 de ani, confecționat din lemn de cais, simbol al  vechimii armenești , instrument înscris în  patrimoniul UNESCO.
 Prin el, artistul   ne-a  adus în splendoarea naturii, sonoritățile lui fiind asemănătoare vocii umane. 
Extraordinară îngemănare  de creație  autohtonă și armenească!
 Dor și jale în  roata istoriei!
  Lirism, dăruire,  mare emoție!
Doru Roman, unic solist concertist de percuție, altă fascinantă  prezență   bănățeană,   ne-a încălzit  sufletele  în ritmul   Horei lente  și a Brâului , din 4 Dansuri românești  de Tiberiu Brediceanu.

Am dansat tango  în ploaie, gustând  farmecul clipei în stropi , când limpezi, când  zvârliți  din înalturi,   picături moi,  atingeri fine, plânset, bucurie,  în ritm argentinian-Carlos Gardel, în superba orchestrație a   domnului Radu Popa, am plâns  cu gândul la  dramatismul  Soarelui înșelător,   în regia lui Nichita Mihalkov, în Final Tango.
Prima parte a serii s-a încheiat  în pași ușori de Vals, de Aram Haciturian.
Extraordinară regie!
Genuri muzicale diferite, instrumente muzicale  inedite, 
Fantoma  de la Operă, A. I. Loyd-Weber, am zburat  Deasupra norilor, cu muzica lui E, Moriconne, în aceeași minunată orchestrație Radu Popa, ne-am prins în  Dans irlandez, presărat  cu   momente distractive, oferite de maeștrii Cosmin Bălean și Doru Roman.  
Nu putea lipsi Cancan din opera Orfeu în Infern, de ce s-o fi numind în Infern, că este extraordinar!
  Loneely Sheperd, de James  Last.
  Ca simbol al  spiritului Timișoarei, ne-a fost  adusă  Bucuria luminiiThis is  my  song, Charlie Chaplin, orchestrația aparținând aceluiași  talentat muzician Radu Popa.
Mașina de scris și o  seducătoare secretară în  Leroy Anderson!
 Seara s-a încheiat  în  entuziaste ritmuri  de Millise mou, cântec tradițional grecesc, oferit și ca bis, momente de o  mare efervescență, când artiștii și   noi, spectatorii, am trăit laolaltă  entuziasmul   întoarcerii  la  ceea ce are  lumea mai   frumos și mai curat- Bucuria muzicii!