la concertul lăudat,

prețul e prea piperat.
Când auzi rostindu-se Viena , gândul te duce  la inegalabilul  Concert de Anul Nou. 
Când auzi că în orașul tău   vor concerta  vienezi autentici, te faci luntre și punte  să-ți cumperi bilet. 

Ce s-o mai lungesc? Am așteptat seara  cu ochii pe ceas.
Frig afară,  frig și-n sala pe jumătate ocupată- cojocele, fulare, câte un strănut, timpul trece, mă rog, sfertul academic face parte din program
Asociația culturală Maria Domina  , dirijor Sebastian Gurttler, a prezentat un program care m-a întristat.
 Orchestră modestă, șaisprezece persoane, între care patru doamne, rochii cam sărăcuțe,  muzică puțină, multe giumbușlucuri, că  mă întrebam așa, în timp ce  concertul se apropia de sfârșit, în total o sută de minute, cu pauză cu tot, mă întrebam, așadar,  dacă  oamenii  ăștia chiar  ne cred  niște fraieri, ca să mă exprim  elegant.
 De fapt, eu asta am simțit.
Grupul venea de la Constanța, oboseală mare,  domnul dirijor  nici n-a avut timp să-și schimbe pantofii, ce mai,o seară ca multe altele, banii nu au culoare, nici miros,  doar circulă.
 Erau persoane în jurul meu care s-au ridicat în picioare, au strigat  bravo, zău că  nu-i înțeleg pe unii, eu n-am simțit nimic din atmosfera de Crăciun, pentru că nicio clipă  n-a  existat acea vibrație specială dinspre scenă către publicul politicos.
La ieșire, m-am întâlnit cu o colegă, dezamăgită ca și mine.
 Ea nu vine la concertele Filarmonicii , așa că a trebuit  s-o conving să-și cumpere abonament, pentru că   suntem niște privilegiați,  niște răsfățați care se întâlnesc  în fiecare seară de joi cu  niște  artiști adevărați, dedicați, implicați.
 În condițiile în care  costul abonamentului  pe o stagiune este egal cu prețul biletului de  astă seară.
Trebuie să-mi fac mea culpa că  n-am scris nimic despre concertul de joi seară.
 Concert adevărat!
Trei tenori, trei  talente extraordinare: Cristian Mogoșan, Constantin Nica, Sorin Lupu!
Dirijor-Cristian Sandu, cunoscut publicului piteștean.

 Poate fi o exagerare, dar  ascultându-i, gândul meu a fugit la cei trei mari tenori ai lumii-Jose Carreras, Luciano Pavarotti, Placido Domingo.
Artiștii  clujeni  ne-au încântat sufletele, ridicând  în picioare, de câteva ori  întreg auditoriul, de la șapte la   nouăzeci de ani . (  toată stima   cel mai vârstnic profesor de matematică din oraș, nelipsit de la concertele Filarmonicii piteștene)

  Am ascultat cu  mare bucurie și încântare pagini celebre  semnate de: Verdi, Puccini, Leoncavallo, Kalman, Lehar, Lara, Padilla, Sorozabal, Strauss, Cardillo, de Curtis, Denza, di Capua.
Ce interpretare! 
Ce forță!

 Câtă dăruire! 
Când se dezlățuie tânărul Mogoșanu, se cutremură pereții!
Finalul concertului?  magistral! O sole mio!
Bis? două  bijuterii La donna e mobile,Nessum  dorma.
Sala în extaz! 
Cine sunt ei  aflați aici-

Mi-a lăsat un gust amar concertul din această seară.

Nu doar pentru acest motiv  am  încercat o parelelă între  ce primim de la   artiștii noștri, remunerați  știm noi cum, și cât pretind alții, doar pentru că  își lipesc  lângă nume  marca celebrității  unui oraș în care muzica  este virtute.  
Am înțeles , odată mai mult, și o spun cu tot sufletul, ce oameni minunați avem!
  Păcat că  societatea  nu-i răsplătește așa cum merită.
un dar de la Angela!