sâmbătă, 15 decembrie 2012

la concertul lăudat,



prețul e prea piperat.
Când auzi rostindu-se Viena , gândul te duce  la inegalabilul  Concert de Anul Nou

Când auzi că în orașul tău   vor concerta  vienezi autentici, te faci luntre și punte  să-ți cumperi bilet. 
Ce s-o mai lungesc? Am așteptat seara  cu ochii pe ceas.
Frig afară,  frig și-n sala pe jumătate ocupată- cojocele, fulare, câte un strănut, timpul trece, mă rog, sfertul academic face parte din program
Asociația culturală Maria Domina  , dirijor Sebastian Gurttler, a prezentat un program care m-a întristat.

 Orchestră modestă, șaisprezece persoane, între care patru doamne, rochii cam sărăcuțe,  muzică puțină, multe giumbușlucuri, că  mă întrebam așa, în timp ce  concertul se apropia de sfârșit, în total o sută de minute, cu pauză cu tot, mă întrebam, așadar,  dacă  oamenii  ăștia chiar  ne cred  niște fraieri, ca să mă exprim  elegant.
 De fapt, eu asta am simțit.
Grupul venea de la Constanța, oboseală mare,  domnul dirijor  nici n-a avut timp să-și schimbe pantofii, ce mai,o seară ca multe altele, banii nu au culoare, nici miros,  doar circulă.
 Erau persoane în jurul meu care s-au ridicat în picioare, au strigat  bravo, zău că  nu-i înțeleg pe unii, eu n-am simțit nimic din atmosfera de Crăciun, pentru că nicio clipă  n-a  existat acea vibrație specială dinspre scenă către publicul politicos.
La ieșire, m-am întâlnit cu o colegă, dezamăgită ca și mine.

 Ea nu vine la concertele Filarmonicii , așa că a trebuit  s-o conving să-și cumpere abonament, pentru că   suntem niște privilegiați,  niște răsfățați care se întâlnesc  în fiecare seară de joi cu  niște  artiști adevărați, dedicați, implicați.
 În condițiile în care  costul abonamentului  pe o stagiune este egal cu prețul biletului de  astă seară.
Trebuie să-mi fac mea culpa că  n-am scris nimic despre concertul de joi seară.
 Concert adevărat!
Trei tenori, trei  talente extraordinare: Cristian Mogoșan, Constantin Nica, Sorin Lupu!

Dirijor-Cristian Sandu, cunoscut publicului piteștean.

 Poate fi o exagerare, dar  ascultându-i, gândul meu a fugit la cei trei mari tenori ai lumii-Jose Carreras, Luciano Pavarotti, Placido Domingo.
Artiștii  clujeni  ne-au încântat sufletele, ridicând  în picioare, de câteva ori  întreg auditoriul, de la șapte la   nouăzeci de ani . (  toată stima   cel mai vârstnic profesor de matematică din oraș, nelipsit de la concertele Filarmonicii piteștene)
  Am ascultat cu  mare bucurie și încântare pagini celebre  semnate de: Verdi, Puccini, Leoncavallo, Kalman, Lehar, Lara, Padilla, Sorozabal, Strauss, Cardillo, de Curtis, Denza, di Capua.
Ce interpretare! 
Ce forță!
 Câtă dăruire! 
Când se dezlățuie tânărul Mogoșanu, se cutremură pereții!
Finalul concertului?  magistral! O sole mio!
Bis? două  bijuterii La donna e mobile,Nessum  dorma.
Sala în extaz! 
Cine sunt ei  aflați aici-

Mi-a lăsat un gust amar concertul din această seară.

Nu doar pentru acest motiv  am  încercat o parelelă între  ce primim de la   artiștii noștri, remunerați  știm noi cum, și cât pretind alții, doar pentru că  își lipesc  lângă nume  marca celebrității  unui oraș în care muzica  este virtute.  
Am înțeles , odată mai mult, și o spun cu tot sufletul, ce oameni minunați avem!
  Păcat că  societatea  nu-i răsplătește așa cum merită.
un dar de la Angela!

13 comentarii:

  1. Dacă vienezilor ar trebui să le fie rușine cu Gurttlerul lor de doi lei, românilor ar trebui să le crească inima că au muzicieni ca cei de joia trecută, de la Pitești. Și, totuși, este exact pe dos! Chiar că este greu de înțeles de ce...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru că la noi prea multe merg pe dos.
      Mă uitam la persoanele din jur- total necunoscute, asta, în condițiile în care la concertele de joi ne cam ”știm” din vedere toți.
      Știți ce am văzut? mult snobism ”ce Filarmonică la Pitești„?
      Vienezii!!
      Și i-au ascultat pe vienezi..
      Am uitat să spun- a fost și o soprană, Judith Halasz.
      A prezentat trei arii cunoscute, fără vreo legătură cu spiritul Crăciunului, în ultima piesă era o femeie beată, dar a rostit unicul cuvânt românesc „noroc„,fapt pentru care lumea a aplaudat frenetic.

      „Curat murdar„ este gândul cu care am ieșit de la concert.

      Ștergere
  2. Ce? Cum? Concert de Craciun? Sigur nu erau colindatorii? Doar 16? Or fi cei restructurati la Viena.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ar fi prezentat măcar un colind, sigur aș fi avut o mulțumire.

      Da, uite la asta nu m-am gândit, poate că era vreun sindicat..

      Ștergere
    2. Remarque ca au fost 16. Cine poate sti?!

      Ștergere
    3. Dacă este s-o punem la socoteală și pe doamna cu sticla, se cam schimbă lucrurile..

      Ștergere
    4. Sticla? Sper ca nu e vorba de bauturi alcolice!

      Ștergere
    5. p.s.omisiunea am luat-o drept licență (poetică).

      Ștergere
  3. din pacate, asta se intampla si la noi Gina. am aflat de Valentina Nafornita numai dupa ce a luat premii internationale, plecata deja din tara...
    http://www.youtube.com/watch?v=JmvnPQc1V4Q

    seara frumoasa :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb darul tău, Angela!
    M-a dus cu gândul la ” săracă țară bogată”, și la titlul volumului semnat Florin Iaru „Aer cu diamante„.
    Astea-s vremurile- străinii se bucură de comorile noastre, noi aplaudăm firma.

    RăspundețiȘtergere
  5. Vai,eu am bilete pe 19 la Teatrul national la Johann Strauss Ensemble !Despre ce concert este vorba caci sunt o gramada pe piata ?

    RăspundețiȘtergere