Doamnele și domnii, în alb, se purtau atât de frumos! Uitasem de spaima înțepăturilor!
Mă adusese tata, de mână, la primele ore ale dimineții, după ce noaptea îi speriasem cu țipetele mele, din cauza unor dureri , despre care nu știam să povestesc prea multe.
Operația de apendicită despre care se vorbea în jurul meu, mai mult pe semne, ca să nu mă tem și mai tare, avea să fie, brusc, peste mulți ani . Tot în urma unor dureri seci.
Am rămas în spital vreo câteva zile, pentru analize, un medic era consăteanul nostru.
Zi de zi, mă vizita mătușa mea, sora cea mică a tatei. Lucra într-o librărie mare.Păstrez amintirea primelor cărți , pe care mi le-a adus atunci, învelite în hârtie foșnitoare, subțire, roz-Nuielușa de alun și Palatul de cleștar.
Mă doare că le-am rătăcit, am în minte doar paginile înalte, scrisul frumos, ilustratele colorate.
Citeam cu voce tare.
Se adunau în patul meu alte două fetițe, rețin numele întreg al uneia- Nela Coporan, am corespondat ani mulți și prenumele celeilalte, Valerica, pe care am căutat-o, fără s-o găsesc, undeva, pe lângă Drăgănești-Vlașca, când am cumpărat Dacia.
Mătușa mea este frumoasă și acum.
Un alt fel de frumusețe, blândă, așezată.
Atunci avea păr lung, purta costum- taior gri, ca turnat pe ea, pantofi cu tocuri înalte. Mă mândream că domnul doctor , cât era el de doctor, se roșea cînd o găsea lângă patul meu...
Când m-a luat de la spital., m-a dus în cămăruța ei îngustă din Piața Romană, cu două ferestre mici, la nivelul străzii.
Dinăuntru ,vedeam mersul grăbit al trecătorilor.
Am pândit-o până când a plecat la serviciu și i-am probat toate rochiile.
Și pantofii .
Cocoțată pe masa cam șubredă, inghesuită într-un colț al camerei, oglindă fiindu-mi geamul de deasupra patului.
Anul trecut, când am mers împreună la teatru, am rugat-o să plecăm mai devreme.
Am vrut să văd fereastra.
Cineva o astupase.
p.s.aveți o mătușă dragă?
Cineva o astupase.
p.s.aveți o mătușă dragă?
