A fost o vreme- ce repede fug anii- când după- amiezile de duminică îmi erau duble sărbători. Maestrul Iosif Sava aduna la Serata muzicală toată crema intelectualității.
Splendide spectacole de minte și de simțire!
Indiferent de vreme/treburi/probleme, mă adunam cu toată bucuria în fața televizorului să-i ascult pe maestru și pe invitații lui .Îmi umpleam sufletul pentru toată săptămâna. Și ca mine, multă lume.
Păcat că se uită mult prea repede lucrurile bune, unii dintre oameni importanți de astăzi sunt foști invitați ai seratei.Pentru că au avut norocul să-i descopere cineva.//
De câteva săptămâni, un post de televiziune, specializat pe știri, face niște chestii extraordinare, deși nu uită, fir-ar să fie, să-ți etaleze ratingul, nu-mi place deloc vorba asta, n-ai ce face, asta este economia de piață.
Seara trecută a fost specială- invitat la Vorbe grele, maestrul Dorel Vișan a omagiat personalitatea confratelui său de platou și de meserie, plecat mult prea devreme, actorul Ștefan Iordache, de la a cărui naștere,mâine se împlinesc 72 de ani..
Întrebările vin firesc, răspunsurile curg frumos Restituția valorilor!
Vă ies rolurile negative bine de tot!
Da, vine imediat răspunsul, sunt mai șarmante, negativul este mult mai complex, cu meandre, odioșii sunt, cumva, simpatici, atrag ca un magnet, rolul este darnic. Undeva, într-un cotlon de suflet, are și el o portiță deschisă, în știi pe Anthony Quinn, aducea rolul la el.
În momentele cele mai dramatice, odiosul aduce , dintr-odată, un fel de relaxare.
Dacă ar fi trăit în alte circumstanțe, odiosul ar fi fost un om extraordinar, poate.
Două ore mai târziu, aveam să-l văd pe maestrul Dorel Vișan în Cel mai iubit dintre pământeni, nu-mi vine să cred că personajul pe care l-a jucat ar fi putut avea vreo licărire de umanitate.
Magistral joc!
În artă nu există progrese, spune invitatul, mă minunez, îi dau dreptate ascultându-l, astăzi am avea 500 de Shakespeare și nu știu c\ți Eminescu., progresul în artă ține de oameni, Dumnezeu le dă har!
Povestea își toarce mersul- Avea Theodor Mazilu o vorbă despre un artist, care a fost întrebat dacă are geniu-Am, dar nu-l vreau! ciudat, așa-i?
A avea geniu înseamnă enorm, înseamnă să fii mereu în profunzimea lucrurilor, în esența lor, cu urcușuri și coborâșuri, înălțări, căderi , invidii, dușmănii.Dacă ar fi fost la Hollywood, mulți dintre actorii noștri ar fi făcut roluri extraordinare!
Cum era omul Ștefan Iordache?întreabă moderatorul, spunea cândva că dacă ar lua viața de la început, nu știe dacă s-ar mai face actor- uită-te la colegii mei- ingineri, doctori, profesori, par a-mi fi copii...
Răspunsul aduce străfulgerarea intuiției
știi cum era? Re-crea destine!Un actor imens!
Era un om foarte credincios. Și superstițios..- în gena omului sunt toate amintirile și toate viziunile. Primul gând spontan este cel mai bun.
Și o completare din partea maestrului. Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că n-am știut să trăiesc..
Nu-i așa că te cutremuri? n-a știut să trăiască El, cum adică n-a știut?
Cum v-ați ferit de blazare?
Cu spaima că în fiecare rol sunt un începător, cu spaima că nu pot face acel lucru.
Lumea are mai multe posibilități de distrugere , decât de a construi.în om există sublim și mizerie, ordine și dezordine. Inteligența omului s-a îmbogățit prin uriașele descoperiri .
Sufletul, nu.
Și maestrul citează din lecturile lui- mașina i-a prelungit omului mâinile, apoi corpul a devenit uriaș. Sufletul i-a rămas mic. El nu are putere să se umple. Îi trebuie un adaos- din viața marilor personalități, începând cu Isus.
Oamenii trebuie să umble la suflet- reîncreștinarea sufletului este marea noastră problemă!
Omul are o mare problemă- în gena umană trebuie să fie mâna lui Dumnezeu!
Ștefan Iordache avea o vorbă- mă obsedează lucrul ăsta-Să nu uiți de unde ai plecat!//
Da, am revăzut filmul , ce rol! ce efort uriaș, am avut senzația că Artistul a îmbătrânit odată cu Victor Petrini în îngrozitorii ani de detenție.
Am revăzut, până târziu în noapte, Cel mai iubit dintre pământeni- ce distribuție- Ștefan Iordache, Dorel Vișan, George Constantin, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Mitică Popescu, Colea Răutu; Valentin Uritescu, Ștefan Bănică, Maia Morgenstern, Tora Vasilescu. și nu i-am reținut pe toți.
Ce frumoși erau!
Ce film! ce regie! Șerban Marinescu.
Victor Petrini- drama ilustrului intelectual Aștept ordonanțele dumneavoastră..
Și de aici- o istorie întreagă, istoria neagră.
Noi, educatorii, petagogii, suntem ca și doctorii, avem aici miniștri, filostofi, profesori de facultate, toți a venit aici să se re-educe. Și să învețe să se hrănească pe sine și pe familiile lor.
- Cum vă uitați la mine? întreabă educatorul ?
- Ca la Dumnezeu, rostesc , în cor, condamnații.
Scene de o imposibilă cruzime, magistral interpretate.
Laolaltă cei mai mari artiști ai filmului românesc!
Cel mai iubit dintre pământeni,Victor Petrini, sfâșiat de încleștearea unei vieți care i-a fost smulsă tragic și trădarea femeilor pe care le-a iubit.
Esența? poate de ales între vorbele șefului de la Oraca totul este bine în cea mai bună dintre lumile posibile.. și filozofia lui Petrini fiecare purtăm în noi o lume..
Trebuie să recitesc cartea..
Aștept cu mare interes opiniile tale! eu am scris ce am simțit..
