dacă dragoste nu e,

 nimic nu e..Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni

A fost o vreme- ce repede fug anii-  când  după- amiezile de duminică  îmi  erau  duble sărbători. Maestrul  Iosif Sava  aduna  la Serata muzicală  toată crema intelectualității.
 Splendide spectacole de minte și de simțire!
Indiferent de vreme/treburi/probleme, mă adunam cu toată bucuria în fața televizorului să-i ascult  pe maestru și pe invitații lui .Îmi umpleam  sufletul pentru toată săptămâna. Și ca mine, multă lume.
Păcat că se uită mult prea repede  lucrurile bune, unii dintre  oameni importanți de astăzi sunt  foști invitați  ai seratei.Pentru că  au avut norocul să-i descopere cineva.//
 De câteva  săptămâni,  un post  de televiziune, specializat pe știri, face niște chestii extraordinare, deși nu uită, fir-ar să fie, să-ți etaleze ratingul,  nu-mi place deloc vorba asta,  n-ai ce face, asta este economia de piață.
   Seara  trecută a  fost specială- invitat la Vorbe grele, maestrul Dorel Vișan a omagiat personalitatea confratelui său de platou și de meserie, plecat mult prea devreme,  actorul Ștefan Iordache, de la a cărui naștere,mâine se împlinesc 72 de ani..
Întrebările vin firesc, răspunsurile curg frumos Restituția valorilor!
Vă ies  rolurile negative bine de tot!
Da, vine  imediat răspunsul,  sunt mai  șarmante, negativul  este mult mai complex, cu meandre, odioșii sunt, cumva, simpatici, atrag ca un magnet, rolul este darnic. Undeva, într-un cotlon de suflet, are și el o portiță  deschisă,  în știi pe Anthony Quinn, aducea rolul la el. 
În momentele cele mai dramatice, odiosul aduce , dintr-odată, un fel de relaxare.
Dacă ar fi trăit în alte circumstanțe,  odiosul ar fi fost un om extraordinar, poate.
 Două ore mai târziu, aveam să-l văd pe maestrul Dorel Vișan în Cel mai iubit dintre pământeni,  nu-mi vine să cred că personajul pe care l-a jucat ar fi putut avea vreo licărire de umanitate.
 Magistral joc!
În artă  nu există progrese, spune invitatul, mă minunez, îi dau dreptate ascultându-l,  astăzi am avea 500 de Shakespeare și nu știu c\ți Eminescu., progresul în artă ține de  oameni, Dumnezeu le dă har!
Povestea își toarce mersul- Avea  Theodor Mazilu o vorbă despre  un artist, care a fost întrebat dacă are geniu-Am, dar  nu-l vreau! ciudat,  așa-i? 
 A avea geniu înseamnă enorm, înseamnă să fii mereu în profunzimea lucrurilor,  în esența lor, cu urcușuri și coborâșuri, înălțări, căderi , invidii, dușmănii.Dacă ar fi fost la Hollywood, mulți dintre actorii noștri ar fi făcut roluri extraordinare!
Cum era omul Ștefan Iordache?întreabă moderatorul,  spunea cândva că  dacă ar lua viața de la început,  nu știe dacă s-ar mai face actor- uită-te la colegii mei-  ingineri, doctori, profesori, par a-mi fi copii...
Răspunsul   aduce străfulgerarea  intuiției
știi cum era? Re-crea destine!Un actor imens!
Era un om foarte credincios. Și superstițios..- în gena omului sunt toate amintirile  și toate viziunile. Primul gând spontan este cel mai bun.
 Și o completare din partea maestrului. Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că n-am știut să trăiesc..
  Nu-i așa că te cutremuri?  n-a știut să trăiască El,  cum adică n-a știut? 
Cum v-ați ferit de blazare?
Cu spaima că  în fiecare  rol sunt un începător, cu spaima că  nu pot face acel lucru.
Lumea are  mai multe posibilități de distrugere , decât de a construi.în om există sublim  și mizerie, ordine și dezordine.  Inteligența omului s-a  îmbogățit  prin  uriașele descoperiri .
 Sufletul, nu.

Și maestrul citează  din lecturile lui- mașina i-a  prelungit omului mâinile, apoi  corpul a devenit uriaș. Sufletul i-a rămas mic. El  nu are putere să se  umple. Îi trebuie un adaos- din viața  marilor personalități, începând cu Isus.
 Oamenii  trebuie  să umble la suflet- reîncreștinarea  sufletului este marea noastră problemă!
Omul are o mare problemă- în gena umană trebuie să fie  mâna lui Dumnezeu!

Ștefan Iordache avea o vorbă- mă obsedează lucrul ăsta-Să nu uiți de unde ai plecat!//   
Da, am revăzut filmul , ce rol! ce efort uriaș, am avut senzația că Artistul  a îmbătrânit odată cu Victor Petrini în  îngrozitorii  ani de detenție.
Am revăzut, până târziu în noapte, Cel mai iubit dintre pământeni- ce distribuție- Ștefan Iordache, Dorel Vișan, George Constantin, Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Mitică Popescu, Colea Răutu; Valentin Uritescu, Ștefan Bănică, Maia Morgenstern, Tora Vasilescu. și nu i-am reținut pe toți. 
Ce frumoși erau!
 Ce film! ce regie! Șerban Marinescu.
Victor Petrini-  drama ilustrului intelectual Aștept ordonanțele  dumneavoastră..
Și de aici- o istorie întreagă, istoria  neagră. 
 Noi, educatorii, petagogii, suntem  ca și doctorii, avem aici miniștri,  filostofi,  profesori  de facultate, toți a venit aici  să se re-educe. Și să  învețe să se hrănească pe sine și pe familiile lor.
- Cum vă uitați la mine? întreabă educatorul ?
- Ca la Dumnezeu, rostesc , în cor,  condamnații.
Scene de o  imposibilă cruzime, magistral interpretate.
 Laolaltă cei mai mari artiști ai filmului românesc!
 Cel mai iubit dintre pământeni,Victor Petrini, sfâșiat de  încleștearea unei  vieți care i-a fost smulsă  tragic și trădarea femeilor pe care le-a iubit.
 Esența?  poate de ales între vorbele  șefului de la Oraca totul este bine  în cea mai bună dintre lumile posibile.. și filozofia lui Petrini  fiecare purtăm în noi o lume..

Trebuie să recitesc cartea.. 
Aștept cu mare interes opiniile tale! eu am scris ce am simțit..