OCTAV „Timpul zboară atât de repede,

 trebuie să prețuim fiecare moment„...

Recuperarea   unui paradis crezut pierdut.

În amiaza asta ploioasă, eu, o prietenă și alte câteva persoane ne-am încumetat să mergem la cinematograf.
Un film cu Marcel Iureș, Victor Rebengiuc, Andi Vasluianu, Lia Bugnar, Ioan Andrei Ionescu, Maria Obretin, Ștefan Velniciuc, Mihai Dinvale, Roxana Guttman, Silviu Biriș, Dana Rogoz, Alexandru Mandu, Alex Bogdan, Eric Aradits, Alessia Tofan,regia:Serge Ioan Celebidachi, coloana sonoră: Vladimir Cosma .

O sală de tribunal,în sfârșit, o sentință favorabilă, după lungi și costisitoare procese, peronul, trenul, întoarcerea ”acasă„.
Ce bine seamănă Marcel Iureș cu Sergiu

 
Celibidache, în limpezimea privirii lui adunându-se discret când lacrimi uscate, când rostogoliri de candoare copilărească.
Ca-ntr-o oglindă tremurătoare, un suflet de copil, ascuns într-un trup peste care au trecut 84 de ani ,își retrăiește întreaga-i viață, din clipa în care trece pragul casei părintești, până când forsiția luminează toate ungherele grădinii, ce înconjoară bătrânul conac cu pleoape lăsate.
Un joc între două vârste, fiecare cu inocența ei inconfundabilă,un film-poem, în care metaforele se adună în fără de număr simboluri:mersul sprijinit în baston, doar la venire, pălăria elegantă, geamantanul, ferestre și uși, lumini și umbre, sunete și chipuri, scara, pianul , șevaletul suferindei mame, frivola slujnică, mereu în preajma tatălui, afaceri, timiditatea celui mai mare dintre cei patru copii, muguri de iubire pentru Ana, fetița cu panglici în cozi și întrebări nedeslușite, Spiridon,prietenul de joacă și de gânduri, ierburi, vremea  pantalonilor  scurți  și a șosetelor trei sferturi, copaci și gâze vioaie,atâta duioșie în tot și în toate,  lacul și rațele lui sălbatice, un trifoi cu patru foi, mingea, trenulețul- ce joc misterios, leagănul, frontul, plecarea...și, din nou, acasă: Octav, Ana, Spiridon,eternul trecut-prezent într-o altă lumină.
Ecoul tăcerii care vorbește.
Toate încap într-un suflet!
Un suflet în care nu este loc pentru bătrânețe!
Muzica, decorul muscelean, rotirea anotimpurilor, eternele teme despre viață, prietenie, iubire, destin, într-un vis cu ochii deschiși, între cer și pământ.
Dacă vrei să vezi filmul- eu spun să nu-l pierzi- nu te aștepta la nu știu ce intrigi, conflicte, suspansuri.
Este un film frumos ca o călătorie rotundă în neobositul tren al vieții, „ o bucată muzicală”, așa cum este viața, cu multe întrebări și prea puține răspunsuri, un film -confesiune,despre acea nevăzută parte din noi, care nu îmbătrânește niciodată.

la urma urmei

 căsătoria  trebuie doar încheiată- este dictonul personajului principal din piesa văzută aseară.

Căsătoria
 Iarna a rămas afară. Sub gluga ei de gheață topită.
Parfumuri delicate, haine călduroase, căciuli  de vulpe șireată, pupici în vârful degetelor, brusc,  sala devine  o mulțime de figuri vesele.
 Pe scena atât de cunoscută- joi de joi, aici  filarmonica își instalează , pe aceeași tocită mochetă, instrumentele, decor simplu- câteva încăperi- casă rusească- icoane, patru/cinci scaune vechi,  o fereastră îngustă, deschisă către stradă. Sankt Petersburg, acum 150 de ani.
Vremea trece, omul și  Problemele  lui  rămân, mereu altele, doar actorii sunt alții.
Căsătoria, de Nikolai  Vasilievici Gogol.
ANDREEA BIBIRI (fata de măritat Agafia Tihonovna),
 IRINA PETRESCU (mătușa Arina Panteleimonovna),
 MARIANA MIHUT ( pețitoare Fiokla Ivanovna),
CORNEL SCRIPCARU (funcționar, expeditor Podkolesin ),
 RĂZVAN VASILESCU (prietenul lui Kocikariov ),
 DORU ANA (șef de departament Ivan Pavlovici Omleta),
 IONEL MIHAILESCU ( ofițer de infanterie în rezervă Anucikin ),
VICTOR REBENGIUC (marinar Jevakin ),
MARIUS CHIVU ( furier Panteleiev),
ANA IOANA MACARIA (fata în casă, Duniaska),
  ȘERBAN PAVLU (servitorul lui Podkolesin, Stepan )
Trei ore într-o comedie spumoasă, trei ore de întrebări, jocuri de-a căsătoria/viața/șansa/pețitul/prietenia-adevărată sau falsă/ șansa/teama/ dorința/ frica de singurătate/ frica de responsabilitate.
 Toate aduse la timpul prezent.
O tânără  de condiție socială modestă -Agafia Tihonovna-
 Andreea Bibiri, 26 de ani- mai mult săracă decât bogată- într-o listă  valabilă pentru pretendenți- ar avea o casă de piatră, două acareturi, două pături, una mare, una mică- aș! zice omul= pătura mică este o bucată din cea mare, 10 rochițe de bumbăcel, tot atâtea de mătase,  mai mulți chiloței, niște perne,  ceva  franceză, ceva nemțească .
 Rămasă nemăritată, mătușa- Irina Petrescu- prezență discretă, mers cuminte, învăluit într-un șal generos, cozi împletite în jurul capului, tristețe resemnată-  trimite pețitoarea  să-i găsească nepoatei un posibil soț.
 Vestită pentru  șmecheria ei- pețitoarea- Mariana Mihuț, într-o formă excepțională, vioiciune în mers, acțiune, umor fin, sarcasm,  câte o vorbă mai deșucheată scăpată intenționat, cochetărie, dar și  blesteme, sudalme fără perdea, sfaturi, spuse cu ochii la icoană, o dușcă de votcă, un pumn în masă, toate- mulate ca o mănușă de piele fină, cusută cu ață de bună calitate!
Găsește nu unul, cinci pretandanți.
  Toți sunt aduși în casa tinerei , la interval de câteva minute- primul- Omletă- a chiulit de la slujbă, om pragmatic, mare, spătos, abia intră pe ușă,  evaluează pe rând averea miresei.
 Pentru că este un  domn, i-a adus în dar o casetă muzicală.  
Al doilea- finuț , cam subțirele piciorușe, amabil- flori, ciocolată la  pachet cu pompon, altfel  fără vreo meserie  bănoasă. Ce îl interesează pe el este ca viitoarea soție să vorbească franțuzește, chiar dacă el nu pricepe o boabă.
Marinarul-  fost ofițer viteaz, 34 de zile a stat în Sicilia, unde toată lumea vorbea franțuzește, a înfruntat vijelii și  furtuni,trupul s-a mai șubrezit, sufletul- tot tânăr, de, femeile  sunt  ca niște bobocei, care așteaptă să fie culeși.
 Victor Rebengiuc- ce mai contează vârsta? - între comedie și dramă , granița  este  străvezie-17 cereri în căsătorie, toate ratate-el, bărbatul trist fugind de singurătate. Regretul că și această șansă de a se însura îi este spulberată îi  stârnește un comportament fragil, de copil fără apărare.
Alt pretendent construcție  masivă-  tip emotiv, grav-se bâlbâie în fața doamnelor, nu prea știe bine cum este să nu fii acceptat, nu are noroc în dragoste..
Există între cei pețiți și cineva special-consilierul-Podkolesin , holtei costeliv, rămas neînsurat, pentru că se teme de responsabilitate, de copii, de gălăgia lor obositoare, de capriciile femeii , pe care nimeni și nimic nu i le poate risipi.
 Prietenul lui- actorul Răzvan Vasilescu- prins și el  într-o căsătorie nereușită, grația  învârtelilor aceleași pețitoare, care cunoaște toate coclaurile, toți bărbații, toate casele și toate ulicioarele, își pune în joc toate abilitățile lui de uns cu toate alifiile ,  ca să-ți însoare camaradul.
Muncă grea! încercări, reușite până aproape de final, cedări, un cerc spumos de comic de situație și de caracter, construit  absolut  de neînchipuit.
Nimeni nu are voie să scape de căsătorie!
Rând pe rând, cei patru candidați la fericire sunt excluși.
Mireasa nu este o prostuță cum s-ar crede- are și ea visele ei, îi place să danseze, ar clădi un  bărbat perfect, luând de la fiecare câte ceva- buzele unuia, ochii de la altul, felul  de a  vorbi al  marinarului, atitudinea  bâlbâitului.
 Cum să te măriți cu cinci bărbați deodată?
  Demersul  teribilist al prietenului său, jocul grațios , voit infantil al tinerei de măritat îl scot pe cusurgiul și nehotărâtul domn din apatie. Îndrăgostit, nu mai poate rezista, se îmbracă frumos, vine la oră stabilită, este în stare să aranjeze totul, dar când  nunta era aproape gata, fuge pe fereastră.
Rămâi ușor derutat- ceremonia riscă să aibă loc fără ginere- descoperit dormind   într-un colț al casei, tomnaticul bărbat este adus la cununia religioasă în halat de baie!
 Mentalități de clase sociale diferite,  confruntări, șuete, obiceiuri vechi, mereu actuale, scene  savuroase, replici  cu multă spumă, comedie și dramă- toate într-o piesă , mereu actuală.

Actorii de la  teatrul Bulandra  și publicul piteștean  în armonie perfectă,   într-un februarie alb!

 Căsătoria lasă multe întrebări fără răspuns.
 Ca în viață!

Ce zici? de instituția căsătoriei, nu de piesa lui Gogol..