”Nu-i așa că avuțiile-s amăgitoare?”

 ” Ispitele lumii sunt multe și de tot felul, dar nu sunt spre folosul omului; averea ademenește pe om, ș-apoi îl scârbește; așa și bobul de mărgăritar, e mai mare și mai cu preț decât bobul de orez, dar sparge dinții.”
Alexandru Odobescu, ”Mihnea  Vodă cel Rău„,capitolul  II.

Cred  că am citit ” Alexandru Lăpușneanul ” și ” Mihnea  Vodă  cel Rău. Doamna  Chiajna„, în aceeași vacanță de  iarnă-  prima   mea  vacanță de liceană.
Înainte  de a merge la liceu, grație unor generoși,  posesori ai unei  frumoase biblioteci, în care  se rătăciseră câteva   romane franțuzești,  îi descoperisem pe   Balzac și pe  Stendhal.
În capătul uliței,  două gospodării mai departe de  noi, era o casă mare, cu ferestre luminoase, din care râdeau, în toate anotimpurile, garoafe roșii, de ghiveci. Le îngrijea cu drag  coana Vetuța.
Își împletea părul în coc.
Îmi plăceau papucii ei ușori de catifea.
Domnul Ionel lipsise o vreme, se vorbea în șoaptă despre asta-fusese la canal. Fratele lui trăia în Bărăgan..
În casa lor am văzut prima bibliotecă adevărată. Mi-au împrumutat multe cărți. Câte una. O înveleam într-o foaie de ziar , nu îndoiam foile . Când îmi întrerupeam lectura, puneam un semn , lucrat  pe pânză de etamină,  în  orele  de lucru  manual.
Domnu' Ionel purta halat de casă. Avea mustață și păr lung, argintiu, pe care îl pieptăna uitându-se în oglinda mare de lângă bibliotecă.
Când nu duceam cartea la timp, ma privea aspru și ridica amenințător un deget. Dumnealui mi-a spus primele cuvinte în limba franceză și în germană. Din când în când, îmi cerea caietele de teme, se uita , dar nu spunea prea multe vorbe. Înțelegeam că nu sunt greșeli.
Odată, când a venit vremea sa dau examen de admitere la liceu, i-a spus tatălui meu , care se cam împotrivea, din cauza banilor, că greșește mult dacă nu mă ajută.
Cum aș putea uita vreodată ființele acelea minunate, care mi-au dat- fără să le cer- atât de mult din frumusețea sufletelor ?
Tanța  Marinescu,  și  tu, Stan Vasile,  vi-i amintiți?

 Din biblioteca sătească citisem cam tot. Multe  cărți din ” Biblioteca pentru toți”, niște  cărți  gălbui , foșnitoare, pe care,  de cum le deschideam,  nu le  mai lăsam deoparte până la ultima   pagină . Și literatură  rusă :  Gogol, ce scris  extraordinar,    ce fascinante descrieri!  N-o să uit niciodată ”Serile din cătunul de  lângă  Dikanka”, cu  lumea  lui fantastică,   ascunsă într-o groapă în care bănuiai că trăiesc oameni   doar  văzând cum iese  fumul în rotocoale. Și  Gaidar ...
Nuvelele   lui Negruzzi și    Alexandru  Odobescu  mi-au deschis o perspectivă, recunosc, uluitoare, în legătură  cu  ideea  de   român și  de istorie.
Aveam   paisprezece ani.
Sentimentul   a  fost   imposibil de  a-l descrie..
Ceva  care  nu se compara  cu   atmosfera   lecturilor mele de până atunci.

  Văzând   și eu, așa ,  pe apucate,  ce  s-a petrecut  ieri  în  țară, simt  cum    mă inundă un  sentiment  pe care nu știu să-l definesc.
Parcă retrăiesc momenttul acela  când  am descoperit   mottoul  din scrierea  lui  Negruzzi:” Dacă voi nu mă vreți, eu  vă  vreau”...

nu aduna bani,

 adună-te cu oameni buni. N. Gogol- Suflete moarte
În ultima zi de mărțișor  s-au născut: R. Descartes, Franz Josef Haydn, Nikolai Gogol( poți citi aici), John Fowles, Richard Chamberlain, Nichita Stanescu, Ion Pillat și mulți alții, rămași anonimi.
Despre poeții dragi sufletului meu- Nichita și I. Pillat- am mai vorbit.//
În penultimul an de facultate, profesoara de gramatică franceză structuralistă  ne-a obligat să traducem, târziu am înțeles de ce,   multe pagini din Discurs asupra metodei.
 A fost o muncă   grea de tot, cartea păstra urmele strădaniilor mele. 
O colegă nu mi-a mai restituit-o . 
Astăzi  am căutat caietul .
 Știi cum e, când cauți, nu găsești.
 Într-o zi, sigur o să dau peste el.
Până atunci, am cules -
R. Descartes- 
*Numai pe gândurile noastre suntem pe deplin stăpâni.
*Cele mai mari minți sunt capabile de cele mai mari vicii, precum și de cele mai mari virtuți.
*În fond,  mă îndoiesc și cuget, presupun tot timpul faptul că Eu mă îndoiesc că Eu  cuget, deci  că Eu  exist.
*Mă îndoiesc, deci cuget, cuget, deci exist, exist, deci Dumnezeu este.
tu ce spui?
p.s pentru  ei și pentru noi-

polemica

este cel mai bun mijloc de clarificare a ideilor. F.M. Dostoievski

Cineva, după ce a citit  părerea mea despre Căsătoria, zice că n-ar fi rău să aflăm cum gândesc rușii. //
*Oficierea căsătoriei este o formalitate absolut necesară pentru pronunţarea divorţului.
*Dacă vrei să ai o nevastă deșteaptă, frumoasă și bogată, trebuie să te însori de trei ori.
*Cei mai buni zece ani din viața unei femei sunt între 28 și 30.
*Bărbaţii şi femeile sunt de acord într-o singură privinţă: n-au încredere în femei.
*Oglinda este lucrul care o ajută pe femeie să întârzie..
*Dacă munceşti din greu  opt ore zilnic şi te remarci , ajungi şef şi munceşti şaisprezece ore.
*Banii pentru salariile şi pensiile mari ajung întotdeauna. Nu ajung banii pentru salariile şi pensiile mici.
*În viaţă, e loc şi pentru eroism. Totul e să te ţii departe de el.
*Computerele rezolvă toate problemele pe care nu le-am avea dacă n-ar exista computerele.
*Fiecare om are dreptul să trăiască atât cât poate.
*Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică.
*Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut.
*Dacă n-ar pune întrebări, co­piii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii.
*O ţigară scurtează viaţa cu o oră, o sticlă de votcă o scurtează cu trei, iar o zi de muncă o scurtează cu opt.
*De orice fel ţi-ar fi sănătatea, ea îţi ajun­ge până la sfârşitul vieţii.
*Posibi­li­tăţile medicinei sunt nelimitate, li­mi­tate sunt doar posibilităţile pa­cienţilor.
*Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi când ştii ce nu trebuie.//
îți amintești  filmul?

la urma urmei

 căsătoria  trebuie doar încheiată- este dictonul personajului principal din piesa văzută aseară.

Căsătoria
 Iarna a rămas afară. Sub gluga ei de gheață topită.
Parfumuri delicate, haine călduroase, căciuli  de vulpe șireată, pupici în vârful degetelor, brusc,  sala devine  o mulțime de figuri vesele.
 Pe scena atât de cunoscută- joi de joi, aici  filarmonica își instalează , pe aceeași tocită mochetă, instrumentele, decor simplu- câteva încăperi- casă rusească- icoane, patru/cinci scaune vechi,  o fereastră îngustă, deschisă către stradă. Sankt Petersburg, acum 150 de ani.
Vremea trece, omul și  Problemele  lui  rămân, mereu altele, doar actorii sunt alții.
Căsătoria, de Nikolai  Vasilievici Gogol.
ANDREEA BIBIRI (fata de măritat Agafia Tihonovna),
 IRINA PETRESCU (mătușa Arina Panteleimonovna),
 MARIANA MIHUT ( pețitoare Fiokla Ivanovna),
CORNEL SCRIPCARU (funcționar, expeditor Podkolesin ),
 RĂZVAN VASILESCU (prietenul lui Kocikariov ),
 DORU ANA (șef de departament Ivan Pavlovici Omleta),
 IONEL MIHAILESCU ( ofițer de infanterie în rezervă Anucikin ),
VICTOR REBENGIUC (marinar Jevakin ),
MARIUS CHIVU ( furier Panteleiev),
ANA IOANA MACARIA (fata în casă, Duniaska),
  ȘERBAN PAVLU (servitorul lui Podkolesin, Stepan )
Trei ore într-o comedie spumoasă, trei ore de întrebări, jocuri de-a căsătoria/viața/șansa/pețitul/prietenia-adevărată sau falsă/ șansa/teama/ dorința/ frica de singurătate/ frica de responsabilitate.
 Toate aduse la timpul prezent.
O tânără  de condiție socială modestă -Agafia Tihonovna-
 Andreea Bibiri, 26 de ani- mai mult săracă decât bogată- într-o listă  valabilă pentru pretendenți- ar avea o casă de piatră, două acareturi, două pături, una mare, una mică- aș! zice omul= pătura mică este o bucată din cea mare, 10 rochițe de bumbăcel, tot atâtea de mătase,  mai mulți chiloței, niște perne,  ceva  franceză, ceva nemțească .
 Rămasă nemăritată, mătușa- Irina Petrescu- prezență discretă, mers cuminte, învăluit într-un șal generos, cozi împletite în jurul capului, tristețe resemnată-  trimite pețitoarea  să-i găsească nepoatei un posibil soț.
 Vestită pentru  șmecheria ei- pețitoarea- Mariana Mihuț, într-o formă excepțională, vioiciune în mers, acțiune, umor fin, sarcasm,  câte o vorbă mai deșucheată scăpată intenționat, cochetărie, dar și  blesteme, sudalme fără perdea, sfaturi, spuse cu ochii la icoană, o dușcă de votcă, un pumn în masă, toate- mulate ca o mănușă de piele fină, cusută cu ață de bună calitate!
Găsește nu unul, cinci pretandanți.
  Toți sunt aduși în casa tinerei , la interval de câteva minute- primul- Omletă- a chiulit de la slujbă, om pragmatic, mare, spătos, abia intră pe ușă,  evaluează pe rând averea miresei.
 Pentru că este un  domn, i-a adus în dar o casetă muzicală.  
Al doilea- finuț , cam subțirele piciorușe, amabil- flori, ciocolată la  pachet cu pompon, altfel  fără vreo meserie  bănoasă. Ce îl interesează pe el este ca viitoarea soție să vorbească franțuzește, chiar dacă el nu pricepe o boabă.
Marinarul-  fost ofițer viteaz, 34 de zile a stat în Sicilia, unde toată lumea vorbea franțuzește, a înfruntat vijelii și  furtuni,trupul s-a mai șubrezit, sufletul- tot tânăr, de, femeile  sunt  ca niște bobocei, care așteaptă să fie culeși.
 Victor Rebengiuc- ce mai contează vârsta? - între comedie și dramă , granița  este  străvezie-17 cereri în căsătorie, toate ratate-el, bărbatul trist fugind de singurătate. Regretul că și această șansă de a se însura îi este spulberată îi  stârnește un comportament fragil, de copil fără apărare.
Alt pretendent construcție  masivă-  tip emotiv, grav-se bâlbâie în fața doamnelor, nu prea știe bine cum este să nu fii acceptat, nu are noroc în dragoste..
Există între cei pețiți și cineva special-consilierul-Podkolesin , holtei costeliv, rămas neînsurat, pentru că se teme de responsabilitate, de copii, de gălăgia lor obositoare, de capriciile femeii , pe care nimeni și nimic nu i le poate risipi.
 Prietenul lui- actorul Răzvan Vasilescu- prins și el  într-o căsătorie nereușită, grația  învârtelilor aceleași pețitoare, care cunoaște toate coclaurile, toți bărbații, toate casele și toate ulicioarele, își pune în joc toate abilitățile lui de uns cu toate alifiile ,  ca să-ți însoare camaradul.
Muncă grea! încercări, reușite până aproape de final, cedări, un cerc spumos de comic de situație și de caracter, construit  absolut  de neînchipuit.
Nimeni nu are voie să scape de căsătorie!
Rând pe rând, cei patru candidați la fericire sunt excluși.
Mireasa nu este o prostuță cum s-ar crede- are și ea visele ei, îi place să danseze, ar clădi un  bărbat perfect, luând de la fiecare câte ceva- buzele unuia, ochii de la altul, felul  de a  vorbi al  marinarului, atitudinea  bâlbâitului.
 Cum să te măriți cu cinci bărbați deodată?
  Demersul  teribilist al prietenului său, jocul grațios , voit infantil al tinerei de măritat îl scot pe cusurgiul și nehotărâtul domn din apatie. Îndrăgostit, nu mai poate rezista, se îmbracă frumos, vine la oră stabilită, este în stare să aranjeze totul, dar când  nunta era aproape gata, fuge pe fereastră.
Rămâi ușor derutat- ceremonia riscă să aibă loc fără ginere- descoperit dormind   într-un colț al casei, tomnaticul bărbat este adus la cununia religioasă în halat de baie!
 Mentalități de clase sociale diferite,  confruntări, șuete, obiceiuri vechi, mereu actuale, scene  savuroase, replici  cu multă spumă, comedie și dramă- toate într-o piesă , mereu actuală.

Actorii de la  teatrul Bulandra  și publicul piteștean  în armonie perfectă,   într-un februarie alb!

 Căsătoria lasă multe întrebări fără răspuns.
 Ca în viață!

Ce zici? de instituția căsătoriei, nu de piesa lui Gogol..