Se afișează postările cu eticheta Viniciu Moroianu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Viniciu Moroianu. Afișați toate postările

joi, 17 septembrie 2015

„Sărmane Beethoven,



„,pentru tine nu există fericire pe lumea asta.Numai pe tărâmul idealului, numai acolo îți vei găsi prieteni.Singurul izvor de fericire pentru tine este arta. O, Doamne, dă-mi putere să mă pot birui.„
Ludwig van Beethoven

O seară eveniment!
Într-o interpretare extraordinară a Orchestrei Filarmonicii noastre, sub bagheta maestrului Tiberius Oprea, muzician recunoscut, prim-dirijor al Filarmonicii Pitești, co-fondator al acestei instituții în 2007, director artistic până în 2010, invitat al multor instituții muzicale din țară cu lucrări de excepție, astă seară s-a deschis noua stagiune.
Am ascultat două lucrări speciale, purtând semnătura a doi compozitori celebri:
„Concertul nr.4, pentru pian și orchestră„, de Ludwig van Beethoven,compus în 1805/1806, orchestrat pentru flaut, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpane și coarde.
Profund, magistral, unic!
Pianul s-a integrat perfect în arhitectura orchestrei prin extraordinara  creație a maestrului Viniciu Moroianu, despre care, în 1998,celebrul Valentin Gheorghiu spunea:„În generațía lui este poate chiar primul.Îi întrevăd un viitor strălucit în arta pianistică.”
Întâiul recital la 10 ani, laureat a două concursuri internaționale, Paris 1979, București 1991, peste 850 de apariții scenice, recitaluri în mari metropole europene, profesor la Universitatea de Muzică din București, doctor în muzică, din 2005.

Vibrant lirism, blând ca însăși mângâierea, înfruntări dramatice, Orfeu îmblânzind Infernul, vigoare și încleștare, pentru ca finalul, Rondo.Vivace să aducă tonalități de încântare, seninătate-omul aflat într-o armonie deplină, cu sine, cu Universul!
În partea a doua a concertului, orchestra a interpretat„,Simfonia nr.5 în mi minor,op 64, de Piotr Ceaikovski.”Nu pot să scriu muzică cu dragoste și cu entuziasm pentru niciun fel de subiect, oricât ar fi el de interesant și spectaculos, dacă personajele nu-mi câștigă simpatia, dacă nu-mi este milă de ele, așa cum iubesc și compătimesc oamenii adevărați„.
Bogăție de teme muzicale, elegantă simplitate în construcții rotunde, renunțare la spaime. Destinul își face simțită prezența în sunete de clarinet, dublate de instrumentele cu coarde, a căror rezultantă este exprimarea unui spirit tragic.
Final maiestuos!
O seară frumoasă ca însăși muzica!
Felicitări tuturor celor care, prin muncă foarte serioasă, talent, dăruire și mult suflet, dau viață Orchestrei simfonice a Filarmonicii Pitești, dăruind publicului meloman piteștean, săptămână de săptămână, motive de mare bucurie!

duminică, 18 decembrie 2011

o să plouă..

Trecem prin timp, ca și cum o nouă ordine de rotire a vremii s-a instalat, fluturându-și regește prestanța.
La noi nu este iarnă ca în Maramureș, cerul își cerne picuri gânditori peste orașul gătit în sclipici colorat.
 O  să plouă,
Își zice Dumnezeu , căscând,
Și privind  la cerul fără  pic de nor,
Mă cam încearcă reumatismul
De vreo patruzeci de zile și vreo patruzeci de nopți..
Ehee, se strică vremea..
Marin Sorescu, O să plouă:.//
 Am aruncat griji , treburi și preocupări-trei seri cu muzică! 
Joi, ca obicei, concertul filarmonicii noastre.
Mi-aș dori să am talentul  de a prinde în cuvinte splendoarea  muzicii, muzică scris cu majuscule, fără să  am senzația că risipesc adjective.
Îl admir pe dirijorul Alexandru Ganea,  nici n-ar putea fi altfel, trebuie să-l vezi, să-i simți vibrația din gesturi, când lentă, când trepidantă, de la Hector Berlioz, la Franz List, de la  muzică domoală, la carnaval, ritm, cavalcadă, tonuri imnice...
Am uitat de dirijor, am uitat de orchestră, nu mai pot urmări decât zbuciumul degetelor atingând clapele .
Pianistul.
Viniciu Moroianu trăiește fiecare sunet.
Uimire, bucurie, eleganță, rafinament, respect, pasiune, el și pianul lui, degete alunecând în unduiri  fără nume, acea senzație că-ți este atât de bine, încât   nimic altceva nu mai contează.
Bedrich Smetana- Vltava, din ciclul Patria mea- șase poeme într-o evocare sonor-picturală de excepție!!//


Auzisem că ar fi concertat de câteva ori la Club Hush, nimic altceva.
Noe, mă Noe,
Ia vino până la gard să-ți spun o vorbă ..
.Așa  l-a invitat Varujan  Pambuccian pe HARRY TAVITIAN. 
Și el   a venit!
Armean prin naștere, român prin adopție, Noe sau Sisif- cum l-a numit prezentatorul-  laolaltă și separat- cărându-și  povara pasiunii  până sus de tot, revărsând-o de la înălțimea trăirii arzând,  către noi, pământenii.
Un fenomen!
Deloc sofisticat, suflet pe clape, mângâiate în ritmul lumii,  cu toate ale ei,  cadențe imposibil de prins în cuvinte,  susur, șoapte, triluri, povești în poveste, iubiri pierdute și regăsite, clopoței, ieri și astăzi în tonuri îngerești,  colinde vechi, colinde vechi , armenești și românești, în armonii moderne,  blues arhaic și nou, departe și aproape,  într-o fascinantă curgere, public  amuțit, dezlănțuit într-o clipă,  în picioare, toată sala!
Cine a spus că jazzul este doar pentru elite?
Magie!
Ce nume  să dai clipei de veșnicie?//
Al doilea an  la Pitești!

Frumoși, tineri, disciplinați, eleganți până  la impecabil- Eastern Royal Orchestra, Sankt Petersburg, dirijor Daniil Zaharov, pe jumătate român. Douăzeci și șapte de instrumentiști!
Două ore de vibrație, știi starea aceea pe care  o simți cu fiecare fibră? asta am trăit aseară!

Nu, cuvintele  nu pot prinde totul. Overture die Fledermaus,  Artist,s Blut Waltz, Gianni Schicchi, Tărâmul fermecat al dragostei, Smugleanka, Vienna Blood Waltz, Opale Concerto, Waltz  from Eugene Oneghin, Mica suită românească, Laura, Take Five.
 Între ele,  tulburătorul Evgheni Nagruzza, beneficiind de drepturile de autor ale întâiului acordeonist al lumii- Richard Galiano, Marina Raddis- prim-solistă a Operei Naționale din Chișinău,urmat de momente speciale românești,  la nai!
Final maiestuos, fermecător-Radetzky March!
 Dacă vin la tine acasă- concertează în  douăzeci de orașe- du-te să-i vezi și să-i asculți!(am programul).


Muzica ar trebui să  se scrie cu majusculă, pentru că ne învață să fim noi înșine!