Trompeta, personajul unei seri de toamnă!

„Eu sunt o cadențare de bine

Eu sunt o-ncrucișare de harfe
și trompete,
De leneșe pavane
Și repezi farandole ”
„Ecce homo„,

Ion Minulescu

Condusă de maestrul Alexandru Ganea, Orchestra Filarmonicii Pitești ne-a oferit o seară regizată altfel decât până acum:
O mai mică orchestră, pentru 
„Simfonia nr. 2 în Si bemol major, de W/A. Mozart
”Concertul pentru oboi, în varianta pentru trompetă mică și orchestră de coarde”, de A. Marcello„
„Concertul pentru trompetă mică și orchestră,în Re major, de Antonio Vivaldi/J.S. Bach, când concert- maestru a fost domnișoara Alexandra Mirea , solist trompetă- Sergiu Cristea, șef de partidă trompetă în Orchestra Operei din Timișoara.
Exuberant, strălucitor, optimist cuceritor segment muzical!

În partea a doua a serii, domnul Mădălin Sandu și-a părăsit fotoliul de ascultător, ocupându-și locul de concert-maestru, orchestra s-a completat, pentru ca noi să ascultăm într-o splendidă realizare: 
”Simfonia a V-a, Reformata„ de Felix Mendelsohn-Bartholdy.
Delicioasă psihologie a instrumentelor de suflat, claritate și limpezime sonoră, forță și optimism, ample acorduri de suflet!
O seară frumoasă, cu participarea plină de elan a Orchestrei Filarmonicii noastre, care, cu fiecare concert, ne face părtași la marile bucurii ale muzicii.

Strălucitor  final  într-o  desfătare  de  broderii artistice!

Felicitări acestor oameni minunați, care compun Filarmonica Pitești!

„Dacă cereți

    unui profan să vă citeze pe cel mai mare muzician al lumii, el va răspunde în mod sigur:Mozart, Mozart este legenda” .
George Enescu
În 1974, cel mai strălucit dintre discipolii lui George Enescu, Yehudi Menuhin, susținut de către președintele Consiliului Internațional al Muzicii, Boris Yarutsowki, urmare a unei scrisori deschise,obținea declararea primei zile  de octombrie- Ziua Internațională a Muzicii!
Filarmonica Pitești, avându-l la  pupitrul  dirijoral pe Maestrul Alexandru Ganea, muzician de elită, pe care publicul piteștean îl primește totdeauna  cu mare  bucurie, a omagiat evenimentul,oferindu-ne un  concert  înălțător:
În prima parte, am ascultat:W.A. Mozart-Uvertura la opera„Il Re Pastore”, KV 208
                    -Concertul pentru pian și orchestră, nr.21 în Do major,KV 467.

La pian, un muzician cu un repertoriu vast,

cunoscut  atât în țară, cât și în afara granițelor ei,  Răzvan Dragnea, care, în urmă cu 24 de ani își începea  cariera

pianistică  interpretând chiar Concertul  în Do majorKV467, de W.A. Mozart.
Din multitudinea  concertelor sale, amintim  doar pe acela în care, alături de  soprana Mariana Nicolesco, a inaugurat pianul de concert „Steinway`„, pe care  artista l-a donat Ateneului Român.
Lumină, strălucire,  armonie somptuoasă, lirism delicat, grație, virtuozitate, emoție fără sfârșit!
”Ca să scrii despre Mozart, ar trebui să-țí moi pana în curcubeu!”
 D. Diderot
În partea a doua a concertului, Orchestra Filarmonicii noastre a interpretat ”Simfonia nr.7 în re minor, op.70”, de Antonin Dvorak.
 ”Cine cântă, acela se roagă de două ori”!
 Am trăit  senzațía trecerii dintr-o realitate în alta- un flux energetic al unui fluviu de la izvor până la topirea în mare.
O seară ca o mângâiere!
Un episod fluid  al talentului și al dăruirii  cu care Filarmonica Pitești își primește, săptămână de săptămână, prietenii!

muzicienii nu se pensionează,

se opresc din cântat atunci când muzica nu mai face parte din ei. Louis Armstrong

Dimineață, într-o sală, unde așteptarea a depășit cu mult   elasticitatea  nervilor mei,  cum nu aveam  nicio carte  în poșetă, am  răsfoit presa  locală, peste care toamna  și-a așternut săptămâna ei de întâmplări vesele și triste.

 Pe prima pagină  a celui mai citit ziar local ( așa scria acolo, nu  pot să garantez) , o poză mare. Un domn , pe a cărui mână strălucește  un ceas care a costat 128000 de euro. Cred că ar mai fi  de adăugat o sumă, n-am reținut exact, oricum  se preciza că respectivul obiect valorează cât două apartamente în  municipiul nostru sau cât un apartament din capitală. 

Nu era specificată  zona.

 Domnul, proprietarul ceasului, tocmai a împlinit 33 de ani și, pentru că este „artist„, concertase  joi seară într-unul dintre hanurile argeșene, unde lumea s-a bulucit  să-l asculte, să facă dedicații și să vadă bucuria de pe fața cântărețului, culegând bancnotele aruncate  de publicul generos, iubitor de muzică  în care  trădarea, uitarea și  iubirea aprind  fiori  pe coloana vertebrală și   întorc pe dos inimile.

Mi-am amintit că  tocmai la ora când deșteptătorul domnului răsfrângea scânteieri de diamant  sub privirile  ascultătorilor vrăjiți, în același oraș , doar la câțiva kilometri, în  sala mare a sindicatelor,  ( ni se tot promite că Filarmonica va avea  un loc doar al ei) ticsită de lume, sub bagheta  lui Alexandru Ganea,  orchestra, ai cărei   componenți  erau  îmbrăcați impecabil,  în alb și negru , ne-a răsfățat  cu un concert pentru vioară și orchestră, de A. Haciturian și  cu o suită de extraordinare Tablouri dintr-o expoziție, de M. Musorgski.

Și-a pus toată pasiunea și dăruirea,  în acorduri magice,   excepționalul violonist, domnul  Florin Croitoru.

N-am observat să fi purtat ceas.

I-am  zărit  broboanele de sudoare care îi scăldau fața. 

Și arcușul vrăjit.

Și un  anume fel de eleganță  nesofisticată.
 De  lord.

 Ce știu este că  membrii orchestrei sunt, cei mai mulți,  bucureșteni, câțiva vin de la Vâlcea. Săptămână de săptămână, fie ploaie, vânt, zăpadă.

 Să amintesc de salarii?

 Nu, mai bine nu.//
cum este lumea asta croită?

o să plouă..

Trecem prin timp, ca și cum o nouă ordine de rotire a vremii s-a instalat, fluturându-și regește prestanța.

La noi nu este iarnă ca în Maramureș, cerul își cerne picuri gânditori peste orașul gătit în sclipici colorat.

 O  să plouă,

Își zice Dumnezeu , căscând,

Și privind  la cerul fără  pic de nor,

Mă cam încearcă reumatismul

De vreo patruzeci de zile și vreo patruzeci de nopți..

Ehee, se strică vremea..

Marin Sorescu, O să plouă:.//

 Am aruncat griji , treburi și preocupări-trei seri cu muzică! 
Joi, ca obicei, concertul filarmonicii noastre.

Mi-aș dori să am talentul  de a prinde în cuvinte splendoarea  muzicii, muzică scris cu majuscule, fără să  am senzația că risipesc adjective.

Îl admir pe dirijorul Alexandru Ganea,  nici n-ar putea fi altfel, trebuie să-l vezi, să-i simți vibrația din gesturi, când lentă, când trepidantă, de la Hector Berlioz, la Franz List, de la  muzică domoală, la carnaval, ritm, cavalcadă, tonuri imnice...

Am uitat de dirijor, am uitat de orchestră, nu mai pot urmări decât zbuciumul degetelor atingând clapele .

Pianistul.
Viniciu Moroianu trăiește fiecare sunet.

Uimire, bucurie, eleganță, rafinament, respect, pasiune, el și pianul lui, degete alunecând în unduiri  fără nume, acea senzație că-ți este atât de bine, încât   nimic altceva nu mai contează.
Bedrich Smetana- Vltava, din ciclul Patria mea- șase poeme într-o evocare sonor-picturală de excepție!!//

Auzisem că ar fi concertat de câteva ori la Club Hush, nimic altceva.

Noe, mă Noe,

Ia vino până la gard să-ți spun o vorbă ..

.Așa  l-a invitat Varujan  Pambuccian pe HARRY TAVITIAN. 

Și el   a venit!

Armean prin naștere, român prin adopție, Noe sau Sisif- cum l-a numit prezentatorul-  laolaltă și separat- cărându-și  povara pasiunii  până sus de tot, revărsând-o de la înălțimea trăirii arzând,  către noi, pământenii.

Un fenomen!

Deloc sofisticat, suflet pe clape, mângâiate în ritmul lumii,  cu toate ale ei,  cadențe imposibil de prins în cuvinte,  susur, șoapte, triluri, povești în poveste, iubiri pierdute și regăsite, clopoței, ieri și astăzi în tonuri îngerești,  colinde vechi, colinde vechi , armenești și românești, în armonii moderne,  blues arhaic și nou, departe și aproape,  într-o fascinantă curgere, public  amuțit, dezlănțuit într-o clipă,  în picioare, toată sala!

Cine a spus că jazzul este doar pentru elite?

Magie!

Ce nume  să dai clipei de veșnicie?//

Al doilea an  la Pitești!

Frumoși, tineri, disciplinați, eleganți până  la impecabil- Eastern Royal Orchestra, Sankt Petersburg, dirijor Daniil Zaharov, pe jumătate român. Douăzeci și șapte de instrumentiști!

Două ore de vibrație, știi starea aceea pe care  o simți cu fiecare fibră? asta am trăit aseară!

Nu, cuvintele  nu pot prinde totul. Overture die Fledermaus,  Artist,s Blut Waltz, Gianni Schicchi, Tărâmul fermecat al dragostei, Smugleanka, Vienna Blood Waltz, Opale Concerto, Waltz  from Eugene Oneghin, Mica suită românească, Laura, Take Five.

 Între ele,  tulburătorul Evgheni Nagruzza, beneficiind de drepturile de autor ale întâiului acordeonist al lumii- Richard Galiano, Marina Raddis- prim-solistă a Operei Naționale din Chișinău,urmat de momente speciale românești,  la nai!

Final maiestuos, fermecător-Radetzky March!

 Dacă vin la tine acasă- concertează în  douăzeci de orașe- du-te să-i vezi și să-i asculți!(am programul).

Muzica ar trebui să  se scrie cu majusculă, pentru că ne învață să fim noi înșine!