Nu am niciun fel
de simpatie politică, nutresc,însă,
un mare și profund respect pentru acei oameni, care direct, răspicat, adesea, într-o sintaxă domnească ,își exprimă,în ocazii regale, adevărate,puternice
sentimente patriotice.
Asta,
într-o vreme, când a
vorbi despre Patrie și
Patriotism presupune o mare artă, prin care mi se transmite mie, ascultătoarea/cititoare, identitatea profundă cu vorbitorul.
Cine poate face asta?
Aseară, până
târziu în noapte, l-am ascultat cu aceeași voluptate cu care,
cândva, îmi plăcea să stau nemișcată, în fotoliul meu de lângă
fereastra, urmărind serata muzicală a domnului Iosif Sava, pe Maestrul Dorel Vișan..
Un privilegiu!
Dacă
nu ai avut norocul meu să participi la o vie lecție de istorie/
etică/ estetică/ cultură/, am luat notițe și pentru tine.
A fost vorba despre cum ar trebui să arate viitorul președinte, în viziunea Omului și Artistului Dorel Vișan.
Nu
știu ce mi-a plăcut mai mult: puritatea exprimării, limpezimea
trăirilor, ironia dulce- amară presărată printre rânduri, cuvântul
sfătos, tonul cald, profunzimea ideilor..ascultă!
Zice Domnia Sa că,
dacă pentru fotoliul prezidențial se înscriu doritorii ca la
facultățile fără examen de admitere, realitatea românească
seamănă cu un lung tren, pe care călătorii sunt puși să-l
conducă , așa, pe rând, după cum și-au ocupat locurile prin
compartimente.
Dureroasă alegorie...
Românul are nevoie să-i fie vindecate rănile.
Și asta nu se face înghițind multe pahare cu apă rece, cum
recomandă tămăduitorii, sperând într-o beție generală..măiestria
începe cu examenul de admitere!
Alesul este slugă pentru ceilalți.
Pentru ȚARĂ.
Îi respectă hotarele!
Și
artistul rostește vorba lui Ștefan cel Mare, care a domnit 47 de
ani” Eu am fost biruit la Războieni și la Chilia, Moldova a biruit
pretutindeni!”
„Oh! pădure tânără!... unde sunt moșii voștri?
Presărați la Orbic, la Chilia, la Bata, la Lipnic,la Soci, pe
Teleajen,la Războieni..Unde sunt părinții noștri? La Cetate Albă,
la Scheia, la Cosmin...„și pe oasele lor s-a așezat și stă tot pământul Moldovei, ca pe umerii unor uriași!”
În persoana Omului -președinte, trebuie ca tot neamul să găsească:
omenie
dreptate,
loialitate,
credință
curaj
strategie.
Ca să fie astfel, din mai multele drumuri pe care s-ar merge, el trebuie să aleagă o singură Cale.
Cum?
Să fie
- flexibil , dar calm
-respectuos, dar boier
-puternic, dar maleabil
- tolerant, dar ferm
-inteligent, și nu arțăgos
-inteligent, și nu arțăgos
-să nu oscileze
-să aibă capacitatea de nu lucra pentru un scop despre care știe de la început că nu este bun
-să vadă cu ochii lumii,și nu va fi părtinitor, așa nimic nu va rămâne nevăzut
- să știe să asculte cu urechile poporului și va fi drept, nu va fi nimic ce nu va ști
să gândească cu mintea țării, și nu va greși nimic.//
Artistul își găsește tonul, genul și și forma cea mai curată a emoției pe care o transmite dincolo de sticla televizorului- istoria se desfășoară parcă atunci, simplul fapt devine realitate-
De ce lipsește martirul Brâncoveanu din manualul de Istoria Românilor? așa se numește- Istoria Românilor, nu „istorie”..
Jertfa lui nu este doar a românilor, este jertfă universală- câți dintre comandanții noștri ar putea să-l urmeze,câți le-ar da fiilor o asemenea învățătură, întru păstrarea credinței strămoșești, cu prețul vieții??//
De ce să învețe copiii de pe cartea numită ”Limbă și comunicare?
Cartea de căpătâi a românului este și trebuie să rămână Limba și literatura română!//
Niciun președinte nu le poate ști și face pe toate- el trebuie să știe și să vrea a-și alege sfătuitori deștepți, pricepuți, corecți, morali, nepătați ...marele necaz al căderii noastre este căderea morală,culturală, educațională...
El trebuie să fie cultivat, să fie ”boier, să cunoască legile sufletului, să cunoască Istoria neamului său!//
Rămâne loc, mereu, pentru una sau mai multe fabule
