pădurea, astăzi, fără iarnă

Iarna și-a rătăcit actul de naștere.. 

Rușinați că li s-au furat hainele, puse la uscat, copacii își feresc siluetele  de atacul dinților strălucitori ai soarelui scăpătat către asfințit.

Strănută în batiste de frunze risipite.

Pe alocuri, iarba își plânge tinerețea pierdută..

 Vântului îi plac ochelarii mei. I-ar vrea  împrumut..

Nu m-a convins.

                                                  Singură, cărarea duce dorul pașilor grăbiți.

p.s .iarna voastră și-a pus maramă de steluțe?