tăcutul neastâmpăr al bastonașelor

 

Primele ore de caligrafie erau chinuitoare pentru mine: neastâmpăratele bastonașe nu voiau cu niciun chip să se așeze în spațiile lor....

Dacă astăzi m-ar întreba cineva ce am iubit cel mai mult în anii de școală, răspunsul ar fi: scrisul de mână, cu toc și peniță.
Cu puțin efort, simt în nări mirosul inconfundabil al cernelii, care-mi colora deseori toate degetele mâinii drepte.
Scris cu roșu, în colțul de sus al paginii, revăd atât de râvnitul FB!
p.s.  mai scrii  de mână?

cu ochiul liber

Blog mi-am făcut într-un moment special.
Cont pe fb mi-am deschis într-o doară.  Când  el și-a intrat în pâine,  am început să-mi adun puii. 
Foștii elevi.
Cu fiecare descoperire, alte noi emoții îmi răscoleau colțișoare de suflet, ale căror chei le rătăcisem. Furată de ideea regăsirii, nu prea m-am gândit că timpul sapă  alte mătci, pe ei îi vedeam  tot ca în anii de școală- lecții, teze, extemporale, lectura suplimentară, șotii, serbări...  
Deunăzi, ceva  m-a lovit, m-a determinat să -mi privesc foștii elevi așa cum sunt- niște adulți cu probleme.
 O fostă elevă, admisă cu 9, 80 la  un  important colegiu piteștean, astăzi  absolventă a Facultății de Litere, dintr-un important centru universitar, a scris  așa pe contul ei de fb:.

ce urât să te naști cu aripi.... din ele îți smulg părinții câte un fulg, apoi generala și liceul, iar facultatea îți mai lasă doar 2-3 fulgi ca să mai ieși arătând cât de cât a ce ai fost cândva... și apoi dai de miraculosul sistem... din care nu mai ieși.... mai bine te naști fără aspirații.. fără personalitate... fără opinii proprii.... dacă ai așa ceva, nu vei fi niciodată acceptat și niciodată promovat în NIMIC și NICIODATĂ. Prietenii  și deloc cunoscuții  i-au scris cum au simțit. 
Sau cum s-au priceput:
move to Denmark! life is good here Romania e o țară foarte frumoasă......de vizitat numa

 De acord cu B, asta face România din om: părinții români, școala românească ,societatea românească...

Astăzi nu  sunt convinsă că metaforele mele i-au fost de prea mare folos..
Doamne, ce așteaptă tinerii de la ziua ce vine?//