Nimic nu
este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se
cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină
și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri”(Luca 12, 2-3)
”Jurnalul fericirii„ Nicolae Steinhardt, pagina 260
Se afișează postările cu eticheta jurnalul fericirii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta jurnalul fericirii. Afișați toate postările
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
luni, 27 aprilie 2015
temă de reflecții
”Nimic nu este acoperit care să nu se descopere și nimic ascuns care să nu se cunoască. De aceea, câte ați spus la întuneric se vor auzi la lumină și ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri”(Luca 12, 2-3)
”Jurnalul fericirii„ Nicolae Steinhardt, pagina 260
”Jurnalul fericirii„ Nicolae Steinhardt, pagina 260
joi, 8 ianuarie 2015
puternică senzația
joi, 1 ianuarie 2015
răspunsul pentru care nu se pun întrebări
Pentru mai bine de o sută de minute, sufletul se identifică duios cu muzica/florile/spațiul/distincția.
Cu acel ceva , care vine parcă dintr-o altă lume. .
Ceva nou ce aduce libertatea !
O vastă claritate a lumii , în splendoarea frumuseții ei .
Zubin Metha, dirijând, în Sala de Aur, pentru a cincea oară Filarmonica vieneză, care împlinește 75 de ani!Ceva nou ce aduce libertatea !
O vastă claritate a lumii , în splendoarea frumuseții ei .
La 78 de ani, mereu plin de bunăvoință !
De încântare!
Întâmplător sau nu, am lângă mine o carte minunată, pe care mi-a adus-o Moș Crăciun,
Nicolae Steinhardt „Jurnalul fericirii„.
O deschid la întâmplare, pagina 350„ Dumnezeu poate orice, dar nu vrea orice, nu vrea răul, vrea numai binele, este binele...
Un singur lucru
nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără de consimțământul nostru„.
Ador prima zi din an.
Deja, mă gândesc la concertul viitor.
Ador prima zi din an.
Deja, mă gândesc la concertul viitor.
duminică, 15 aprilie 2012
felioara de pâine
Cu sau fără post, toți am așteptat , nerăbdători, ziua de astăzi.
Gândim, oare, fericirea altfel ?
Cineva mi-a trimis ca dar de Paște un moment de meditație.
Ce zici, ai vreme să (re)citești?
Creion și hartie nici gînd să fi avut la închisoare. Ar fi așadar nesincer să incerc a susține că 'jurnalul' acesta a fost ținut cronologic; e scris apres coup, în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut insera în durata, cred că-mi este permis a-l prezenta pe sărite, așa cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de constiință. Efectul, desigur, bate înspre artificial; e un risc pe care trebuie
să-l accept.
Gândim, oare, fericirea altfel ?
Cineva mi-a trimis ca dar de Paște un moment de meditație.
Ce zici, ai vreme să (re)citești?
Creion și hartie nici gînd să fi avut la închisoare. Ar fi așadar nesincer să incerc a susține că 'jurnalul' acesta a fost ținut cronologic; e scris apres coup, în temeiul unor amintiri proaspete și vii. De vreme ce nu l-am putut insera în durata, cred că-mi este permis a-l prezenta pe sărite, așa cum, de data aceasta în mod real, mi s-au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place a-i da numele de constiință. Efectul, desigur, bate înspre artificial; e un risc pe care trebuie
să-l accept.
miercuri, 30 martie 2011
dacă nu putem să fim mai buni,
să încercăm să fim măcar politicoși//
Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși.//
Prieten se numește omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de complement circumstanțial de timp, de loc sau de mod//
Nicolae Steinhartdt- 29 iulie 1912- 30 martie 1989//În dimineața asta , mi-am amintit de niște locuri dragi, văzute în urmă cu trei ani.
http://incertitudini2008.blogspot.com/2008/05/trei-zile-in-maramures.html
Scriam atunci despre frumusețea Maramureșului.........
Părăsim drumul modest de țară, pe care localnicii își mânau cirezile de bivolițe . Am fi putut urca mai ușor pe șoseaua asfaltată, am ales scurtătura aspră, o cărare chinuită. Asemenea vieții, ea șerpuiește cu urcușuri și coborâșuri, cu capcane și porțiuni netede ca-n palmă , printre tufișuri pe care întârziau boabele ploii din ajun . La capătul cărăruii, ocrotită de o pădure de fagi și de stejari, se înalță mandră , printre creștetele copacilor, mânăstirea Rohia, ultima ctitorie pe care am avut privilegiul s-o văd.

Ce se arată ochiului este o adevărată minunăție- biserica în formă de cruce, în a cărei măiestrită zidire se îmbină armonios elemente arhitecturale aparținând celor trei provincii românești, înconjurată de alte câteva construcții , una mai frumoasa decât alta.
În demisolul bisericii am rămas îndelung în fața Icoanei Maicii Domnului, pictată de un călugăr de la Muntele Athos, restaurată in 2004 , după ce a scăpat dintr-un incendiu.
Așezământul cuprinde valori deosebite: biserica veche și altarul de vară, chilia monahului Nicolae Delarohia , autorul Jurnalului fericirii, Casa poetului , unde a locuit creatorul Imnelor Transilvane, Casa cu paraclis , biblioteca și noua biserica, Casa de stejar și casa alba.
Sobrietatea acestor lăcașuri te îndeamnă sa vezi totul cu ochii sufletului.
O pace care vine din adâncuri învăluie blând locuri și oameni, ierburi și flori , copaci și poteci, doruri și speranțe, vorbești în șoaptă , calci ușor.
Să nu tulburi odihna sfinților.
p.s. ai văzut aceste locuri?
dacă nu, mergi și cunoaște-le!
joi, 25 noiembrie 2010
”nimeni
să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat.”
Nu avem modele, auzim tot mai des.
Căutând, s-ar putea să găsim .
Ne-a lăsat Jurnalul fericirii , conceput pe când se afla în închisoarea Jilava, condamnat , în 1958, la 13 ani de muncă silnică, sub acuzația de crimă de uneltire contra ordinii sociale.. Evreul, botezat în temniță de către Monseniorul Ghica, asistat de prietenul și colegul de liceu și de închisoare, Alexandru Paleologu, era absolvent de Drept și Litere, doctor în Drept constituțional, foarte cunoscut în lumea culturii românești din acei ani.
Eliberat în 1964, reintră în viața literară.
După 15 ani, se va stabili la Rohia, dedicându-se scrierii și orînduirii manuscriselor mănăstirii.
Cel mai de seamă eseist al literaturii noastre a lăsat o operă monumentală. Jurnalul fericirii a fost tradus în patru limbi-italiană, franceză, greacă, spaniolă.
Să citim un eseu- testament
| |||
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




