Poți să spui ce vrei tu, eu CRED asta, sufletul uman este un abis.
La suprafață vezi ce ți se oferă.
În adânc poate fi apă limpede,dar, tot atât de bine, poate fi mlaștină.
La suprafață vezi ce ți se oferă.
În adânc poate fi apă limpede,dar, tot atât de bine, poate fi mlaștină.
Rămas undeva, în memoria afectivă, de ieri mesajul acela persistă, după ce, ca și tine, am aflat niște știri.
Știri?
Doamne, sunt crime. Nu știu care dintre ele este mai dureroasă, mai strigătoare la cer: într-un spital din București,după jumătate de an, de la drama din”Colectiv”, un OM moare prin reducerea condiției umane la cea mai de jos treaptă.
Îl mănâncă viermii.
Ai auzit vreodată blestemul ăsta rostit de cineva?
Poți să-ți închipui cât de gravă poate fi transpunerea acestei idei în realitate?
În capitală, într-un spital al zilelor noastre, un OM ars este invadat pe răni de larve devoratoare.
Comentarii?
Vinovați?
Berevo(i)ești.
Ai auzit până acum numele localității ăsteia?poate...
Este locul unde, în secolul XXI, sclavia s-a reinventat în forma cea mai sălbatică cu putință: copii cu dizabilități, femei, bărbațí săraci, bolnavi, ținuți în lanțuri, supuși la chinuri inimaginabile, în văzul comunității.
Unde suntem?
Ce se întâmplă cu noi?
Trăim într-un bal mascat, suntem mulțumiți doar pentru că purtăm costume și măști colorate?
Rămânem prizonierii iluziei că mâine dimineață va fi bine?
Mi-e ciudă că-mi vin în minte doar întrebări.
