Se afișează postările cu eticheta luna mai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta luna mai. Afișați toate postările

miercuri, 22 mai 2019

Orașul lui Mircea Voievod

În drumurile  mele spre centrul orașului,  îmi place,indiferent de strarea vremii,  să -mi odihnesc  privirea  pe statuia  Domnului Mircea.
Străjer peste  timp, el scrutează  marile  bulevarde ale orașului,  alăturând : teatrul ”Alexandru  Davila”,  Muzeul de Artă, Primăria,  colegiul ” Brătianu”, toate învăluite,  în luna mai , în parfumul castanilor  și al  florilor  ce-și răsfață  culorile sub cerul mereu schimbător.
Măreție, demnitate, sobrietate!
 Spre cinstirea marelui   voievod,  școala în care  am muncit  eu mai bine de un sfert  de  secol se numește ”Mircea ce  Bătrân”.

Atestarea documentară a  Piteştilor se datorează domnitorului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân (1386-1418) care, la 20 mai 1388,printr-un hrisov  dăruia mânăstirii Cozia o „moară în hotarul Piteştilor”. Datorită aşezării sale geografice,  urbea  aceea, Piteștii de astăzi, a fost o localitate importantă, din punct de vedere comercial.
  În 1461, documente oficiale atestă „Calea Giurgiului”, parte a drumului care făcea legătura cu oraşele Giurgiu, Piteşti, Câmpulug-Muscel, Braşov. Negustorii piteşteni făceau comerţ cu oraşele Braşov şi Sibiu . 

 De atunci sunt recunoscute și viile de pe dealurile  care  înconjoară locul.
După niște ani, Piteștii,  prin document domnesc, capătă  statul de oraș.
  În  vremea domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521), Piteştii sunt capitală vremelnică a Ţării Româneşti şi tot în  secolul al XVI-lea, oraşul se dezvoltă ca târg şi este martor al luptelor pentru domnie. Mai apoi, începând cu anul  1546, Piteştii apar  în hărţile epocii. Evoluția  urbei   înregistrează    importanță  istorică, mai ales prin sprijinirea domnului  Mihai Viteazul.

 Începând  cu domnia lui Constantin Brâncoveanu , trecerea  domnilor  către  București  era întâmpinată în  urbea  de pe Argeș.
Piteștii   au  dat istoriei  boieri  cu dragoste de  neam și de  țară: Brătienii și Goleștii.
La 3 octombrie 1863, Doamna  Elena  Cuza a venit în vizită la  Pitești . 
I s-a pregătit atunci una dintre cele mai pline de fast și de respect primiri. Orășenii i-au organizat intrarea în urbea lor, pe sub arcuri de triumf, împodobite cu ghirlande de stejar.
La Palatul administrativ, seara au avut loc un banchet și un concert de muzică populară românească autentică.

 În cinstea adoratei  Doamne!
Zilele acestea,   Domnul Mircea  a fost martorul  unor evenimente speciale, care  au omagiat 631 de ani  de  atestare istorică.
Flori  și  respect smerit  pentru  Domnul  a cărui personalitate se asociază  în mintea oricărui școlar  de ieri și de astăzi cu admirabila metaforă  eminesciană:
”  iubirea de moşie e un zid
Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!”

joi, 15 mai 2014

(fara) leac

I s-a pleostit de tot palaria de frunze..ratutite, bietele ierburi  stranuta infundat in batiste  ude leoarca.Obosita ca o toamna vaduvita, primavara isi  rătăcește umbletul pe umede poteci.În pantofii ei de zile mari pătrunde apa. I s-au umezit  pleoapele.  Și pletele. Și gândurile. Și obrajii bucălați de cirese in perechi. Se uită cum trec, sub  mișcătoare  umbrele,  stoluri de nori plumburii. 
 Aduceri-aminte...Florar-frunzarul viseaza la  povestea lui, cand Raiul  cobora pe Pamant,  in adieri molatice de vant sagalnic, aruncand cosuri de flori peste frunzisul tainic al padurilor. In soapte de  nopti  parfumate.. In papornita lui de vise  a ramas doar  un fel de   Lamento, (cu)Ștefan Cazimir
Ni-i sănătatea zi de zi
Legată doar c-un fir de ață

și din multiple nevralgii
țesută-i scurta noastră viață.

Dureri de  gât, dureri de dinți,
Dureri de cap din abundență
Nenumărate suferinți
Ne umplu biata existență.


Dar pe deasupra tuturora
Mă supără urât de tot
și zilnic își respectă ora
 durerea crâncenă de cot.

Ce leacuri  n-am cercat, o, Doamne!
Pilule, frecții, băi, pomezi..
Trec ani în șir, trec veri și toamne
Durere, când ai să cedezi?


Întâmpinând  destule piedici,
mi-am spus necazul peste tot,
dar ce-ți pot face bieții medici
 când și pe ei îi doare-n cot?


Din nesfârșite nevralgii
țesută-i scurta noastră viață,
 iar sănătatea zi de zi
 ne-atârnă doar de-un fie de ață.


Dureri de gât, dureri de dinți,
 Dureri de cap din abundență-
Așa-i croită din părinți
 Sărmana noastră existență.


O,  frații mei de suferință,
 Nu știți cumva un antidot?
E ceasul când mă amenință
Durerea zilnică de cot.


Prin farmacii și policlinici
Orașu-n van  l-am colindat,
Că răi sunt doctorii și cinici,
 Iar farmaciștii s-au culcat.

miercuri, 9 mai 2012

după ce apune soarele,

orice licurici  crede că el îi este locțiitorul.
Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu


Mai este luna Dorului de  Blaga,  de Lancrăm ,

de Luntrea lui Caron, de Trilogia culturii..-

9 mai 1895/6 mai 1961  

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.