Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu
Mai este luna Dorului de Blaga, de Lancrăm ,
de Luntrea lui Caron, de Trilogia culturii..-
9 mai 1895/6 mai 1961
Dorul
Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.
A-ti aminti de un mare poet al limbii romane este o sarbatoare vesnica, emotionanta si intineritoare.Cu Blaga simtim ca iubirea va trai vesnic si efortul de a pastra inca mistere neatinse , ne va fi rasplatit.Multumesc pentru acest frumos moment liric de inceput der zi!
RăspundețiȘtergereMaria,
ȘtergereMulțumesc pentru gândul frumos!
Astăzi vom simți în graiul poetului!
Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pamânt undeva.
Aici se vindeca setea de mântuire
si daca ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.
O postare ca un braţ de flori de câmp...
RăspundețiȘtergerePe masă îmi stă, durat din argilă,
Ștergereulciorul. În rostul ceramic aşez uneori,
cu roua pe ele, iubitele flori.
Prefer trandafirul de purpură.
Tainic, urmînd unui sacru canon,
dimineaţa, de-o rază cerească
atins, trandafirul îşi las-o petală pe masă,
dorind în lumină să stea fără mască.
Se face că torn alte dăţi în ulcior
tomnaticul soare prin teascuri trecut,
curgător aur crud,
vin de piatră, soi cald de Aiud.
Mai apoi cîteodată păstrez în ulcior
şi-un lucru mai scump şi mai rar:
grămadă de boabe de chihlimbar,
lacrimi pe cari o pădure le-a plîns,
cînd ultimul alb unicorn s-a stîns.
Buna aniversare poetului! In copilaria mea, cartea cu poezii a lui Blaga, ca si alte scrieri ale sale, era ascunsa in spatele celorlalte carti, pentru a nu fi vazute de eventualii musarifi care ar fi putut duce vorba ca avem in casa carti "interzise". Eu nu intelegeream de ce poezia, oricare ar fi ea, trebuie interzisa... Nici astazi nu stiu mai bine:
RăspundețiȘtergere"In zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopţii o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi
cenuşa,
noi şi - pământul."
”Mut ca o lebădă „ până la 4/5 ani, a țâșnit din mister, căutător de sensuri, de cunoaștere, de absolut-
Ștergere„Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
Numai ca să umblu printre lucruri,
şi să le fac dreptate spunându-le
care-i mai adevarăt şi care-i mai frumos ?
Mâna mi se opreşte : e prea puţin.
Glasul mi se stinge : e prea puţin.
De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
de ce m-ai trimis ?„
Sat al meu ce porţi în nume, sunetele lacrimei
RăspundețiȘtergerela chemari adanci de nume
in acea noapte te-am ales
ca prag de lume si poteca patimei.
Spre tine cine m-a-ndrumat
din stafund de veac,
in tine cine m-a chiemat
fie binecuvantat,
sat de lacrimi fara leac.
- - -
Cum or fi putut unii să obtureze priveliştea de la mormîntul poetului cu nu ştiu ce construcţie hidoasă?
Am citit aici,
Ștergerehttp://www.revista22.ro/cum-este-profanata-memoria-lui-lucian-blaga-1694.html
„De ţi-ar fi dat s-ajungi vreodat' la Roma,
şi-adînc în ţară, prietene, pe Via Appia te-ai pierde,
a-i înţelege-atuncea ce nedreaptă-i cumpăna
cu care oamenii, popoarele, virtutea unul altuia
şi inima şi-o cîntăresc. Căci ai vedea un Drum,
care se duce, se tot duce-n peisaj,
piatră cu piatră potrivind,
un drum ..„
Nu retinusem ca setea de mantuire vindeca in sat; mi se pare chiar logic...
RăspundețiȘtergereCiteam undeva că-
Ștergere„Suntem și vom fi totdeauna neam de țărani.
Prin urmare, destinul nostru ca neam, ca stat și ca putere culturală, atârnă de cantitatea de „aur curat„ ce se află în sufletul țăranului„.
,,Iubind, ne-ncredintam ca suntem.''(L.Blaga)
RăspundețiȘtergereIn multe din creatiile sale, Blaga sugereaza sentimentul iubirii. IUBIREA in viziunea sa e calea fundamentala de acces la misterele lumii.
Spune-o-ncet, N-o Spune Tare.
''Spune-o încet, n-o spune tare:
Iata acestia suntem noi.
Cînd e singur fiecare,
Sufletele nu-s în noi.
Stam alaturi, eu si tu?
Sufletele noastre sunt în noi,
Cînd suntem doi.
Altfel nu !''
_______
Lidia
Sau-
Ștergere”nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi..?„
o încântare tot ce am citit, am auzit şi mi-am amintit în/ din această pagină dedicată marelui poet.
RăspundețiȘtergerete felicit pentru selecţiile făcute, Gina, şi îţi mulţumesc pentru clipele de delectare.
Otty,
ȘtergereRăspund tot cu un poem blagian!
Iubire
Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.
Buna seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereAm citit si-am lacrimat, atat de mult m-a emotionat postarea dumneavoastra.
Am adus cu mine inca o poezie draga, a marelui nostru poet, pe care eu o iubesc foarte mult, pe langa multe altele. Astazi asa am simtit.
"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte."
O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)
Mulțumesc pentru darul tău, Ștef!
ȘtergerePrimește gândul meu bun într-un poem
„Deoarece soarele nu poate să apună
făr’ de a-si întoarce privirea după fecioarele
cetătii, mă-ntreb:
de ce-as fi altfel decât soarele?
II
O fată frumoasă e
O fereastră deschisă spre paradis.
Mai verosimil decât adevărul
e câteodată un vis.
III
O fată frumoasă e
lutul ce-si umple tiparele,
desăvârsindu-se pe-o treaptă„
Cred ca nu putem incheia -seara de poezie- inchinta lui Blaga, fara - Izvorul Nopţii.
RăspundețiȘtergere''Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
ca ochii tai, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamântul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea''.
____
Lidia
Luli,
ȘtergereCred că ne mai rămâne vreme să citim poeme, deși urmează cel mai tare meci de fotbal din căte au fost..eu sunt anti- fotbal, așa că voi citi..
Poemul pe care l-ai adus este unul dintre cele mai frumoase, iar în privința construcției , este foarte interesant, aproape rotund, începe și se termină cu formele de vocativ cele mai delicate- ” frumoaso”, „ lumina mea”.
Și ar mai fi o noutate-oximoronul„așa-s de negri..lumina mea„..
Multe ar mai fi spus, adaug un poem-
„Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?
Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de roua-îmbrăţişat
de raze de lumină?
Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:
O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
mai mare!?„
despre Lucian Blaga şi poemele lui se poate vorbi la nesfarsit ! Acum însă, după ce am citit diagnosticul pus (despre care nu ştiam), sunt mult prea cutremurată de suferinţa pe care a trebuit să o îndure. Categoric creaţia lui finală poată puternic amprenta churilor fizice. Este de înţeles profunzimea sentimentelor ce curg din metaforele lui, căci cine poate aprecia mai mult iubirea, puritatea şi frumuseţea, decât cel care suferă?
RăspundețiȘtergereAura,
ȘtergereTot revăd însemnările devotatei profesoare, pe care le-am descoperit smerită, mă bucur că le-ai citit.
Ți-aș răspunde cu o incertitudine- am citit, la data apariției romanului lui Marin Preda , că Victor Petrini era însuși Lucian Blaga, „dacă dragoste nu e, nimic nu e„
O să adaug un fragmențel dintr-o cugetare-
” Oprește trecerea! Știu că unde nu e moarte, nu e nici iubire. și totuși, te rog, Oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea„. În marea trecere
Cearcan
RăspundețiȘtergereFata unde te-a cules?
Pentru care inteles?...
Pentru unde,pentru cine
Curba de intunecime!
Pentru gandurile tale,
Pentru visuri,pentru jale,
Saltul,dragostea si ura,
Eu sunt drojdia... si-s zgura...
ps:Am scris-o din memorie,imi cer scuze de eventuale nepotrivite semne de punctuatie...asa o interpretez eu acum...
Interesant material despre Lucian Blaga care este un om si un artist chiar de exceptie!
Splendidă aducere-aminte!
ȘtergereÎncerc și eu , tot, din memorie, ceva- Blaga realiza poeme , urmărind așezarea în pagină și punctuația- poemul căpăta astfel ceva din „materialitatea „ scrisului.
După versurile pe care le-ai adus, parcă n-aș îndrăzni să mai caut altele..
Mulțumesc frumos!
Aducerea-aminte este tocmai din armata!!!...am invatat atunci si "Venere si Madona" de Eminescu(preferata mea de la el)...interesant, nu am uitat-o nici pe ea,cum lesne uit un banc sau idei deosebite ce-mi trec prin minte...tot zic sa notez undeva ca nu ma tine memoria uneori nici de la o zi la alta.
ȘtergereDin armată? Frumos! deși, culmea! atmosfera era, cred, foarte grea, apăsătoare, nu?
ȘtergereEu știu texte întregi pe de rost, din gimnaziu, am uitat, constat, cu durere, unele învățate în facultate, până la urmă, există niște explicații pentru tot ce ni se întâmplă.
Știi ce-mi spunea cineva? totdeauna să ai un carnețel cu tine..ieri mi-am cumpărat!
Se întâmplă să mă lase în pană pixul, ce să faci, asta e!
E adevarat...eu insa abia atunci mi-am dat seama ca nu stiu o poezie cap-coada,...vezi, in scoli era toceala aceea de comentarii,invatarea unei poezii era optionala,invatam pasaje doar...si apoi stii tu de profesoara aceea de matematica care ne impunea ca tema pentru acasa;"Clasa,tot ce se poate aplica!!!" adica tot capitolul,nu se exista anume exercitii,totul!Uita ca mai sunt si alte materii,alte exigente pe de alta parte!E mai grea meseria de elev decat cea a unui adult,zau asa!!!
RăspundețiȘtergerePS: Eu mi-am propus un folder in care sa notez mereu ganduri,sentimente,idei cand inspiratia ma viziteaza...mi-am propus mai demult dar nu am reusit inca.
Nu înțeleg ce fel de profesori sunt aceia care nu reușesc, fără să cadă în ridicol sau în amenințări stupide, să-i determine pe elevi să memoreze poezie..și chiar texte frumoase în proză. Am discuții cu diverse persoane, care sunt total împotriva memorării. Este greșit să nu memorezi, cum poți deveni creativ, dacă nu ai un „strat„ valoros, din care să-ți extragi seva? Nu să plagiezi, nu să -ți asumi ce este al altcuiva, dar trebuie să cunoști literatură , istorie..mă răg , nu extindem.
ȘtergereDa, cred că este o cale să aduni ideile într-un folder. Eu adun tot ce-mi amintesc despre familie. Așa i-amm promis fiului celui mic.