(fara) leac

I s-a pleostit de tot palaria de frunze..ratutite, bietele ierburi  stranuta infundat in batiste  ude leoarca.Obosita ca o toamna vaduvita, primavara isi  rătăcește umbletul pe umede poteci.În pantofii ei de zile mari pătrunde apa. I s-au umezit  pleoapele.  Și pletele. Și gândurile. Și obrajii bucălați de cirese in perechi. Se uită cum trec, sub  mișcătoare  umbrele,  stoluri de nori plumburii. 

 Aduceri-aminte...Florar-frunzarul viseaza la  povestea lui, cand Raiul  cobora pe Pamant,  in adieri molatice de vant sagalnic, aruncand cosuri de flori peste frunzisul tainic al padurilor. In soapte de  nopti  parfumate.. In papornita lui de vise  a ramas doar  un fel de   Lamento, (cu)Ștefan Cazimir

Ni-i sănătatea zi de zi

Legată doar c-un fir de ață

și din multiple nevralgii

țesută-i scurta noastră viață.

Dureri de  gât, dureri de dinți,

Dureri de cap din abundență

Nenumărate suferinți

Ne umplu biata existență.

Dar pe deasupra tuturora

Mă supără urât de tot

și zilnic își respectă ora

 durerea crâncenă de cot.

Ce leacuri  n-am cercat, o, Doamne!

Pilule, frecții, băi, pomezi..

Trec ani în șir, trec veri și toamne

Durere, când ai să cedezi?

Întâmpinând  destule piedici,

mi-am spus necazul peste tot,

dar ce-ți pot face bieții medici

 când și pe ei îi doare-n cot?

Din nesfârșite nevralgii

țesută-i scurta noastră viață,

 iar sănătatea zi de zi

 ne-atârnă doar de-un fie de ață.

Dureri de gât, dureri de dinți,

 Dureri de cap din abundență-

Așa-i croită din părinți

 Sărmana noastră existență.

O,  frații mei de suferință,

 Nu știți cumva un antidot?

E ceasul când mă amenință

Durerea zilnică de cot.

Prin farmacii și policlinici

Orașu-n van  l-am colindat,

Că răi sunt doctorii și cinici,

 Iar farmaciștii s-au culcat.