nu mă mai prind ei la vot..

Copilul  meu era în grupa mijlocie. 
Mama lui, adică  subsemnata, făcea naveta,  din autogară,  cincizeci km dus,  tot atâția întors,  autobuzul întârzia, nu apăruseră telefoanele mobile, era rândul meu să-l iau de la cămin. 

M-am dus într-un suflet.  Lacăt mare veghea  ușa de intrare.
În asemenea clipe îți afli rezistența.

-M-a luat tanti Cojocaru, când a venit după Florin. 

Tanti Cojocaru a fost  bucătăreasă la unitatea militară de pe Teilor, unde  lucra  soțúl ei. Tare mult le plăceau copiii,  n-a fost să aibă  și ei copilul lor..
- Mi-a dat fasole bătută, să-mi faci și tu.//
S-a oprit ninsoarea, a rămas lunecușul. 

Merge greu, mă și mir că  s-a încumetat să iasă, optzeci și șase de ani, bătuți pe muchie.
-Auzi, dumneata, nici fasole de-a  noastră nu se mai găsește. Cică nu mai crește.
Vezi punga asta? nouă lei. 

E din Egipt, pe unde o mai fi și egiptu  ăsta.. //

Se zice că într-o prelegere universitară, matematicianul David Hilbert ar fi rostit următoarea  frază
Fiecare om are un anume orizont.
Când acest orizont se restrânge într-atâta, încât devine extrem de îngust, el se transformă într-un punct, iar atunci omul acela zice 

Iată punctul meu de vedere!

p.s.  ce zici?