prețul vieții

 a apărut de la puținătatea ei- Nezami Ganjavi, poet persan.//

Are grijă cineva, acolo sus, să ne zâmbească, dacă suferim, să ne dăruiască  zile frumoase și nopți liniștite, să ne deschidă porți și uși , considerate, iremediabil,  trântite.. 
Ne  face, dintr-un punct de vedere,  egali în fața cerului .
Educația  ne desparte. 
Din păcate, omul rămâne el însuși. Cu toate ale lui.

Unii uită cine sunt, uită că nu trăiesc singuri..rezultatul? tragedii.

Am primit un mail. Primesc multe. 

Citește-l, te rog, eu l-am recitit ...

            Mamă, am ieșit cu prietenii.

        Am fost la o petrecere și mi-am adus aminte ceea ce mi-ai spus: SĂ NU BEAU ALCOOL.

        Mi-ai cerut să nu beau, având în vedere că trebuie să conduc mașina, și atunci am băut un Sprite.

        Am fost foarte mândră de mine, că am ascultat, când cu drag mi-ai sugerat să nu beau,  dacă trebuie să conduc, total contrar de ceea ce-mi spuneau prietenii...

        Am făcut o alegere sănătoasă și sfatul tău a fost corect.

        Când s-a terminat petrecerea, oamenii au plecat, conducând fără a fi în condiția de a face acest lucru.

        Eu am luat mașina mea, cu siguranța că sunt în formă.

        Nu puteam să-mi imaginez, mamă, că mă aștepta... ceva... neașteptat !

        Acum sunt aici, întinsă pe asfalt și aud, ca prin vis,  un polițai care zice: băiatul care a provocat accidentul era beat.

        Mamă, vocea lui mi se pare atât de îndepărtată... Sângele meu e întins peste tot, și încerc din toate puterile mele să nu plâng.

        Aud medicii care spun: Această fată nu va supraviețui.

        Sunt sigură că băiatul care conducea cealaltă mașină nici măcar nu-și putea imagina... în timp ce mergea cu viteza maximă....

        Până la urmă, el a decis să bea și eu acum trebuie să mor...

        De ce oamenii fac toate acestea, mamă? Știind foarte bine că pot distruge alte vieți?

        Durerea o simt ca pe un milion de pumnale care-mi sunt înfipte toate odată. 
Spune-i surorii mele să nu se sperie, spune-i tatălui să fie tare.

        Cineva trebuia sa-i spună acelui băiat că nu poate conduce mașina după ce a băut.

        Poate dacă ai lui i-ar fi spus toate astea, eu acum n-aș fi murit...

        Respirația mea începe să fie din ce în ce mai slabă, și începe să-mi fie frică.

        Acestea sunt ultimele mele momente, și mă simt așa de... disperată..

        Mi-ar fi plăcut să pot să te îmbrățișez, mamă, în timp ce sunt întinsă aici pe asfalt, murind.

        Mi-ar plăcea să-ți spun că te iubesc pentru asta...

        Te iubesc, și... adio.

        

        ACESTE CUVINTE AU FOST SCRISE DE O JURNALISTĂ PREZENTĂ LA ACEST ACCIDENT.

        FATA, ÎNAINTE DE MURI, A ȘOPTIT ACESTE CUVINTE, IAR JURNALISTA LE-A SCRIS...ȘOCATĂ.

        ACEASTA JURNALISTĂ  A ÎNCEPUT O CAMPANIE ÎMPOTRIVA  CONSUMULUI DE ALCOOL LA VOLAN.

        DACĂ ACEST MESAJ AJUNGE LA TINE ȘI-L ȘTERGI... POȚI PIERDE OCAZIA, CHIAR DACĂ NU EȘTI UN BĂUTOR , să atenționezi pe cel care consumă și apoi se urcă la volan. 
AI POSIBILITATEA  DE A FACE ALTE PERSOANE SĂ ÎNȚELEAGĂ  CĂ  PROPRIA TA VIAȚA ESTE ÎN PERICOL.

        ACEST MIC GEST POATE FACE DIFERENȚA.

        TRIMITE ACEST MAIL TUTUROR CELOR  PE CARE ÎI CUNOȘTI.

        UNEORI, MAI ALES NOAPTEA, MĂ TEM FOARTE TARE PENTRU VIAȚA MEA,  CÂND SUNT LA VOLAN.//

Am citit mailul de câteva ori, m-au podidit lacrimile. 

Trăim într-o lume greu de înțeles, depinzi, fără să vrei, de cel care trece pe lângă tine, de el, de comportamentul lui , depinde siguranța copilului tău, a nepoților tăi.

 Fă ceva, oricât de simplu, fă un bine!

Te simți în siguranță, ca pieton?

schimbați școala,

 veți schimba sufletele- Nicolae Iorga.

Deunăzi vorbeam despre Săndel, cel care voia să i se revizuiască  un extemporal,  fără să se schimbe ceva; poate că omul avea nevoie de vreo hârtie, la promovare, mai știi?

În  țara  asta, or fi mulți ca el, sigur că sunt, îi vezi, îi auzi, dai peste ei unde nu te aștepți.

Pentru mulți, însă, școala rămâne școală.

Și mai mult.

Povesteam despre micuța mea prietenă, ochelari în ramă roz, teme cu duiumul, caiete, manuale, proiecte, da, nu te minuna, toate pe umerii unei ființe  de opt ani și   nici jumătate, clasa a doua.

Este în vacanță.

O săptămână.//

Știți povestioara lui Lev Tolstoi Elefantul?

Nu vă sfiiți să recunoașteți, nici eu nu cred că o citisem până ieri..sau poate că uitasem.

„Un indian  avea un elefant. Stăpânul îl hrănea prost și-l punea la munci grele.

Într-o zi, elefantul  s-a înfuriat și și-a călcat în picioare stăpânul, care a murit.

Atunci soția indianului  și-a adunat toți copilașii și i-a împins în picioarele elefantului, zicând:

-L-ai ucis pe tatăl lor, ucide-i și pe ei!

Elefantul s-a uitat la copii, l-a luat ușurel  cu trompa  pe cel mai răsărit dintre ei și l-a așezat pe grumaz.

Din ziua aceea, elefantul l-a recunoscut pe băiatul ales de el și a ascultat de porunca lui”.

                                                               Lev Tolstoi, Elefantul//

Întrebare - din caietul pentru clasa a doua, lecturi suplimentare, dar!!- obligatoriu, câte una pe zi, pentru școlărița despre care am vorbit mai sus:

Reamintiți-vă lectura”Elefantul” și exprimați-vă  în 4(PATRU) rânduri, părerea cu privire la decizia soției de a-și expune copiii unui real pericol și justificați gestul acesteia.

p.s.

putem discuta orice subiect legat  de cele de mai sus.