Dacă, în drumul tău pe marile autostrăzi ale Europei, privești lumea de la fereastra autocarului, sigur o să-ți atragă atenția plasele înalte de fier , care separă câmpiile de drum. Sunt lungi perdele de protecție-în toate anotimpurile ocrotesc circulația, separând-o de drumurile mici dintre zone agricole, iarna opresc zăpada la marginea autostrăzii.
Urmează la fel de lungi perdele de păduri- frumoase, curate, verzi, sănătoase și mereu împrospătate. Pădurea oprește, în ierni grele, zăpada, primenește mereu aerul poluat.
Urmează la fel de lungi perdele de păduri- frumoase, curate, verzi, sănătoase și mereu împrospătate. Pădurea oprește, în ierni grele, zăpada, primenește mereu aerul poluat.
Copil fiind, învățam la cunoștințe agricole despre parazăpezi. Apoi le-am văzut în plin câmp, la marginea satelor care nu aveau pădure sau zăvoi.
Cine le făcuse, nu știu. N-am auzit vreodată de comandamente, nici că ar fi trebuit să se facă cineva luntre și punte în nopți spulberate, în zile șfâșiate de rafale, ca să-i salveze pe rămașii între nămeți. Când eram mică de tot, dar suficient de înțelegătoare, a fost o ninsoare cumplită- între noi și casa bunicilor se făcuse tunel. Zăpada trecea de pragul de sus al porții.
Parcă și lumea era mai prudentă..cât despre politică, ce să spun, am auzit în liceu, de la profesorul de logică.
Parcă și lumea era mai prudentă..cât despre politică, ce să spun, am auzit în liceu, de la profesorul de logică.
Când au dispărut parazăpezile, nici așa nu știu..
Astăzi, lumea circulă mult, prea mult.
Mi-am amintit ceva- de câte ori bunicul meu, ceferistul, pleca la serviciu, în papornița lui împletită, bunica îi punea, pe lângă pachețelul cu mâncare, neapărat, ciorapi de schimb, fie iarnă, fie vară, când ploile se iveau din senin, un prosop, țesut în casă, și, neapărat, sticla cu ceai.
Într-o oră de limba română, la tema-Mijloace de îmbogățire a vocabularului- compunerea cu elemente savante, am constat că banalul cuvânt parazăpezi este mult mai puțin cunoscut decât neologismul paramilitar..
Și-mi mai pun niște banale întrebări- Cum să plece la drum, în plină iarnă, o femeie care urmează să nască? sau doamna aceea, care depășește 160 de kg..
De ce să se afle în autoturisme, pe drumurile greu accesibile, chiar vara, copii cu vârste de un/ doi/trei ani..
Ce fel de părinți își vor fi ales sărmanii copii?
Ce fel de părinți își vor fi ales sărmanii copii?
Astăzi, ascultând la radio despre câte se întâmplă, pe drumurile țării, nu pot să nu mă întreb- s-a schimbat atât de mult lumea, încât mulți să fi devenit, brusc, peste noapte niște rătăciți în ceață?