înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință.
Înseamnă să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche. Francis Thompson
La mulți ani tuturor sărbătoriților de astăzi!//
Ziua își curge în picuri povestea.
Raze fugare/zbor la-ntâmplare/șoapte cu dor /poză cu luna uitată-ntr-un nor/ fire subțiri, toarse în vii reveniri..//
Încă o treaptă, doar una- două geamuri cât podul palmei, doi ochi rotunziți de uimire, printre grinzi rătăcite de vreme.
Cufărul înalt scârțâie prelung- un fular fără ciucuri, fluturi uitați printre perne cusute în bob de arnici vioriu, un cercel fără toartă...
Scăldat în lumina aducerilor-aminte, locul capătă strălucire.
Dâre lungi, gălbui cad cuminți peste fâșiile roase de molii.
Printre ele, un picioruș de păpușă .
Amintirile se bulucesc în stol. Tremurătoare, degetele ating bucata inertă .
Se simte un parfum suav- amestec de ieri și de astăzi, crenguțe uscate de busuioc , străfulgerări de-o clipă. Imagini dragi se revarsă nestingherite.
Podul casei redevine locul tainic al jocului cu păpuși.//
Cufărul înalt scârțâie prelung- un fular fără ciucuri, fluturi uitați printre perne cusute în bob de arnici vioriu, un cercel fără toartă...
Scăldat în lumina aducerilor-aminte, locul capătă strălucire.
Dâre lungi, gălbui cad cuminți peste fâșiile roase de molii.
Printre ele, un picioruș de păpușă .
Amintirile se bulucesc în stol. Tremurătoare, degetele ating bucata inertă .
Se simte un parfum suav- amestec de ieri și de astăzi, crenguțe uscate de busuioc , străfulgerări de-o clipă. Imagini dragi se revarsă nestingherite.
Podul casei redevine locul tainic al jocului cu păpuși.//
Picioare moi, fără degete, fără pantofiori, doi săculeți alungiți de pânză galben-roșcată, umpluți cu rumeguș.
Mâinile- două picioare mai scurte.
Am descoperit-o în pachețelul pe care tata l-a adus de Crăciun. Din bucata roz de marchizet, prietena bunicii , tanti Niculina lui Iedu, a croit două rochițe- una pentru mine, cu plătcuță, cealaltă, în clini, pentru păpușă.
Părul de ațe roșii, înnodate la capete, i l-am împletit în două codițe firave.
Mama i-a vopsit buzele și obrajii de mucava.//
Mâinile- două picioare mai scurte.
Am descoperit-o în pachețelul pe care tata l-a adus de Crăciun. Din bucata roz de marchizet, prietena bunicii , tanti Niculina lui Iedu, a croit două rochițe- una pentru mine, cu plătcuță, cealaltă, în clini, pentru păpușă.
Părul de ațe roșii, înnodate la capete, i l-am împletit în două codițe firave.
Mama i-a vopsit buzele și obrajii de mucava.//
Oricât m-am străduit, n-am reușit s-o conving, cu niciun chip, să stea în picioare. Nici rezemată în coșulețul vechi, găsit printre ghemele de lână în toate culorile.
Într-o zi, după ce am tot chinuit-o să se așeze, mi-am vărsat pe ea toată revolta. O loveam cu nuielușa și plângeam. Nu înțelegeam cum poate fi atât de încăpățânată.
Aveam cinci ani.
Într-o zi, după ce am tot chinuit-o să se așeze, mi-am vărsat pe ea toată revolta. O loveam cu nuielușa și plângeam. Nu înțelegeam cum poate fi atât de încăpățânată.
Aveam cinci ani.
În toamnă, bunica m-a dus la bâlci. Ne-am oprit în fața unei mașinării. Un bărbat cu mustață răsucită învârtea o scândurică, înțepată , din loc în loc cu niște cârlige, de care erau agățate , la întâmplare, obiecte mici, ușoare- chei, agrafe, rățuște, peștișori, oglinzi, panglici. Bunica mi-a cumpărat un bilet. Am învârtit scândura.
S-a oprit în dreptul păpușii de alabastru. Rochiță roșie, pantofiori negri cu baretă, ochi mari, de tăciune.//
Degetele mele mângâie bucățica știrbită.
Pentru o clipă, vremea și-a întors mersul.
Am luat-o hai- hui, printre imagini dragi, mimând copilul din suflet, inspirând propriul parfum- parfumul inimii.
p.s. cum ar fi să ne trezim , din nou, copii?
p.s. cum ar fi să ne trezim , din nou, copii?
