sâmbătă, 21 mai 2011

știi tu ce înseamnă

 să fii copil?
înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în frumusețe, să crezi în credință.
Înseamnă  să fii atât de mic, încât spiridușii să ajungă să-ți șoptească la ureche. Francis Thompson

Tema săptămânii-parfumul inimii, propusă de Gabriela Elena, căreia îi spun La mulți ani! 
La mulți ani tuturor sărbătoriților de astăzi!//
Ziua își curge în picuri povestea. 
Raze fugare/zbor la-ntâmplare/șoapte cu dor /poză cu luna uitată-ntr-un  nor/ fire subțiri, toarse în vii reveniri..// 
Încă o treaptă, doar una- două geamuri cât  podul palmei, doi ochi rotunziți de uimire,  printre grinzi rătăcite de vreme. 
Cufărul înalt scârțâie prelung- un fular fără ciucuri, fluturi uitați printre perne  cusute în bob de arnici vioriu, un cercel  fără toartă... 
 Scăldat în lumina aducerilor-aminte, locul  capătă strălucire.
Dâre lungi,  gălbui cad cuminți peste fâșiile roase de molii.
Printre ele, un picioruș de păpușă .
Amintirile se bulucesc în stol. Tremurătoare, degetele ating bucata inertă .
Se simte un parfum suav- amestec de ieri și de astăzi, crenguțe uscate de busuioc , străfulgerări de-o clipă. Imagini dragi se revarsă nestingherite. 
Podul  casei redevine locul tainic al jocului cu păpuși.//
Picioare moi, fără degete, fără pantofiori, doi săculeți alungiți de pânză galben-roșcată, umpluți cu rumeguș. 
Mâinile- două picioare mai scurte.
Am descoperit-o în pachețelul pe care tata l-a adus de Crăciun. Din bucata roz de marchizet, prietena  bunicii  , tanti Niculina lui  Iedu, a croit două rochițe- una pentru mine, cu  plătcuță, cealaltă, în clini, pentru păpușă.  
Părul  de ațe roșii,  înnodate la capete, i l-am împletit în  două codițe firave. 
Mama i-a vopsit   buzele și obrajii de mucava.//
Oricât m-am străduit, n-am reușit s-o conving, cu niciun chip, să stea în picioare. Nici rezemată în coșulețul vechi, găsit printre ghemele de lână în toate culorile.
Într-o zi, după ce am tot chinuit-o  să se așeze, mi-am vărsat pe ea toată revolta. O loveam cu nuielușa și plângeam. Nu înțelegeam cum poate fi atât de încăpățânată. 
Aveam cinci ani.
În toamnă, bunica  m-a dus la bâlci. Ne-am oprit în fața unei mașinării. Un bărbat cu mustață răsucită învârtea o scândurică, înțepată , din loc în loc cu niște cârlige, de care erau agățate , la întâmplare, obiecte mici, ușoare- chei, agrafe, rățuște, peștișori, oglinzi, panglici. Bunica mi-a cumpărat un bilet. Am învârtit scândura.
S-a oprit în dreptul păpușii de alabastru. Rochiță roșie,  pantofiori negri cu baretă, ochi mari, de tăciune.//
Degetele mele mângâie  bucățica știrbită.
Pentru o clipă, vremea și-a întors mersul. 
Am luat-o hai- hui, printre imagini dragi, mimând  copilul din suflet,   inspirând propriul parfum-  parfumul inimii. 
p.s.  cum ar fi să ne trezim , din nou, copii?

31 de comentarii:

  1. Sărut mâna Gina !
    Brâncuşi spunea că atunci când nu vom mai fi copii înseamnă că am murit demult .
    Toată viaţa vom fi copii aşa ne naştem , aşa murim , necazurile ,greutăţile viaţa în general ne întăreşte , ne face mai seioşi iar atunci când vom uita să mai fim copii învăţăm de la unul aşa cum spunea Coelho : un copil te pot învăţa cum să fii mulţumit fără motiv, cum să nu stai locului niciodată şi cum să ceri cu insistenţă ceea ce-ţi doreşti .
    Cel mai plăcut şi dulce sentiment este când găseşti ceva ce face legătură cu copilăria ta.De ne-uitat !

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru că ţi-au plăcut florile mele îţi ofer cu multă consideraţie un buchet . Îl găseşti aici

    RăspundețiȘtergere
  3. LA MULŢI ANI tuturor celor care îşi sărbătoresc azi ziua numelui, să fie sănătoşi să şi sibă parte numai de bucurii, alături de dragii şi dragele lor. Gândurile noastre bune în această zi deosebită...

    În ceea ce priveşte postarea ta (de o căldură sufletească foarte mare), aş spune că întrebarea de final poate fi un bun început pentru un text. Şi cred că ar fi minunat să fim din nou copii... Măcar pentru un interval oarecare de timp...

    RăspundețiȘtergere
  4. undeva, copilul din noi nu piere niciodată. numai că nu prea îi mai dăm importanţă...

    o zi copilărească! :)

    La mulţi ani celor care trec pe aici şi se cheamă... ori au pe cineva elen, constantinesc...!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Gina,
    La multi ani vizitatorilor tăi ce poartă numele de CONSTANTIN si ELENA !
    Felicitări pentru articol si weekend plăcut !
    Cu respect, Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina, m-aş întoarce o clipă, sau un an, acolo, in oaza de vrajă şi lipsă de griji a copilăriei. Crenguţele de busuioc...Uite ca mi-ai amintit de un alt colţ plin de iubire al inimii mele, busuiocul care emana din dulapurile bunicii, din părul ei, din haiele ei de femeie simplă, dar cu un dram de cochetărie, aptoape imposibil de intuit acolo, la sat…ŞTIA! De unde o fi ştiind, Ea, o femeie atât de retrasă, de cuminte şi credincioasă, că busuiocul e cel mai atrăgător miros din curţile însorite care imprejmuiesc casele albe de la ţară? Ştia. Şi eu am simtit acest miros, alături de bujorii roz şi albi, aduşi de cele trei surori ale sale, de la Bucureşti.
    Impresioante rânduri, Gina, felicitări!:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Citindu-ți rândurile,timp de câteva momente am redevenit copil.Cum ar fi să mă trezesc din nou copil?Ar fi extraordinar,aș fi din nou în paradisul vieții mele,în copilăria mea.
    Dar fiecare vârstă are bucuriile ei...

    RăspundețiȘtergere
  8. Parfumul inimii, gasit de tine, este cel al copilariei.
    Foarte frumos si induiosator.:)

    Este un parfum al sinceritatii in absolut orice:in prietenie, dragoste, joaca.

    Imaginile dragi ale trecutului, ale copilariei, au parfumul puritatii si doar simtindu-l redevenim copii...

    Iti multumesc pentru articol si pentru gandurile bune pe care le-ai avut pentru mine in aceasta zi de sarbatoare. :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Cea mai frumoasă perioadă din viața asta în care ne dorim tot itmpul să fim oameni mari

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu vreau să mă întorc în ziua în care am primit cadou puiul de căprioară. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Da. Cred cred c-anflorit păducelul!

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina draga, deosebita, sensibila si plina de gingasie este povestea ta! Superba!
    Astazi am reusit si eu sa scriu câteva rânduri pe aceeasi tema, dar din cu totul si cu totul alta perspectiva: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/05/parfumul-inimii.html

    RăspundețiȘtergere
  13. @Sorin,
    Îmi cer scuze că răspund cu întârziere, n-am fost acasă..
    Ce frumoase gânduri!
    Coelho știe ce spune- în preajma copiilor nu trebuie să ai alte motive pentru a fi mulțumit- îți amintesc ei, prin simpla prezență, că frumusețea există!
    Mulțumesc pentru buchet, merg să- l „culeg”!
    O seară frumoasă!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Cris,
    Dacă ți-am sugerat un titlu, aștept cu mare nerăbdare poemul!
    O seară bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Ottilia,
    Au fost două zile cu mult soare!
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Alioșa,
    Fie plimbarea cât de plăcută, tot acasă este mai bine!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Mirela,
    Pe vremea când bunicile noastre erau tinere, busuiocul era planta cu care ele își parfumau tâmplele și palmele !
    Deseori am urmărit curioasă ritualul! Și tare mult îmi plăcea!
    O seară bună îți doresc !

    RăspundețiȘtergere
  18. Vera,
    Sigur că frumusețe găsim în orice clipă !
    Sufletește , alegem să rămânem copii..
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  19. Gabriela Elena,
    M-au emoționat gândurile tale!
    Sper că ai avut o petrecere specială!!

    RăspundețiȘtergere
  20. @Zodrac,
    Bine ați venit!
    Da, pentru că doar atunci nu știm cum este să fii mare..( cu adevărat)
    O seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  21. Ifim,
    Nu te-am văzut de-o veșnicie..
    Bucuroasă de vizită!

    RăspundețiȘtergere
  22. M-ai încântat şi m-ai făcut să-mi reamintesc de prima mea păpuşă: era din pânză, umplută cu ... câlţi, doar faţa era dintr-un carton presat, iar pe cap avea o căciuliţă ţuguiată răăău, adusă de vârf spre înainte, arcuită, ca cele ale măscăricilor... Ce groază!!! La prima baie a rămas fără ... chip.
    Realizez că nu am avut niciodată un pod de joacă! Doar pe sub ... salcâmi şi ce se mai găsea.
    Felicitări!
    Povestea mea, ca să nu nimereşti greşit:
    http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/05/povestea-parfumata-inimii-obosite.html

    O săptămână frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  23. Danielle,
    Păpușile noastre erau , mai degrabă, stranii,ni le amintim, pentru că erau expresia unei lumi necunoscute
    În ochii lor ciudați, se păstrează parte din copilăria noastră!

    Mulțumesc pentru vizită!

    RăspundețiȘtergere
  24. Papusile cred poarta amintirile noastre inchise intr-un cufar propriu pe care il deschid si ele din cand cand - cand nu le vede nimeni.

    O zi de zambete si dulci clipe de primavara iti doresc, Gina.

    RăspundețiȘtergere
  25. Irina,
    Am deschis cufărul păpușii din suflet și am pus,cu grijă, , printre alte lucruri, gândurile tale frumoase!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  26. Eu sunt actriţă dar şi păpuşăreasă, aşa că mi-am asigurat un loc permanent printre copii. Mă duc la serviciu ca să fiu copil, dând viaţă păpuşilor,mânuindu-le, apoi mă întorc acasă şi dau viaţă altora, construindu-le, confecţionându-le; în afara scândurei "lucrez" cu copiii, mă joc de-a actoria cu ei...În lumea asta a păpuşilor, a copilăriei, nici că mai am timp să mă comport ca un om matur! Încerc însă să le ţin în echilibru, fiindcă, se ştie, extremele nu-s tocmai cele mmai favorabile.

    RăspundețiȘtergere
  27. almanahe,
    M-am fâstâcit de tot!! Sincer!
    Nu-mi trecea prin minte că tu ești cel mai frumos copil mare, cu care stau de vorbă!
    M-au emoționat mult cuvintele tale!
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.