vor exista

mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie  să-țí păstrezi încrederea și doar  să ai mai  multă grijă în cine  ai încredere și a doua oară.

Gabriel Jose Garcia Marquez

Nu departe de blocul meu, este un loc, unde, seară de seară, o doamnă aduna  mai multe pisici pripășite, doar ea știe  cum.

Asistate  de milostiva doamnă, mâțele mâncau tacticos rația  repartizată egal,  în castronele de plastic, înșirate pe un petic roșu de plastic.

De ceva timp, doamna s-a îmbolnăvit.

În jurul orei  cunoscute deja, felinele au continuat să se adune, manifestându-se în fel și chip- unele pieptănându-și blănița, altele așteptând în liniște, vreo câteva miorlăind , spre disperarea  unui domn  de la parter, căruia nu-i plac nici copiii, dar pisicile..

Aseară, mă întorceam acasă de la un  special și complicat eveniment de familie. 
În locul unde  văzusem de câteva ori cina mâțelor, erau prezente două, de  mărimi și  vârste diferite. 
Într-o clipă- motivul  nu l-am priceput- s-au luat la harță.
Da ce harță!!!Cea mai  mică a zbughit-o în frasinul din apropiere,  cu ochii în toate părțile.

 Dușmanca a așteptat ce a așteptat și a plecat, fără să se uite înapoi.

Momentul merita să fie imortalizat, dar cum nu aveam aparatul de fotografiat cu mine, am ratat ocazia.
 Mi-am amintit că într-un folder am două mâțe captive. 
Am adus-o aici pe rocheriță, cum zice Modart. Și pentru că  el zice că mai potrivită era cea care valsa, am completat perechea.
 Cât se poate învăța din experiența unor  animăluțe?//

Poți citi   câte cărți vrei..

Te lecuiești, când vine vorba  de alegere?

Cât contează lectura și experiența în a înțelege lumea , așa cum este  ea, vorba aceluiași Garcia Marquez, multiplă și oceanică?

cu ochii în patru(zeci și patru)

 N-aș zice că mă afectează profund, nicidecum, dar nici nu mă pot preface că nu există.
 În carte se spune  că  trebuie să te autoeduci, încât , chiar dacă  vezi/auzi/simți ceva  care nu-ți place, să reușești să treci , fără să-ți pese.
Dacă stai și te gândești, n-ar fi chiar imposibil.//

De cum se ivește primăvara, întinerind spațiul dintre blocuri, dumneaei își ia postul în primire.

Când trebuie să urmărească o acțiune în  desfășurare completă, nu se sfiește- se așază pe una dintre cele două băncuțe , tocite de atâta apăsare,  și împletește o vestă antiglonț, care nu se mai isprăvește de nu știu câți ani.

Din când în când, pentru divertisment,   schimbă registrul preocupărilor, curăță urzici, trebuie să-și regenereze  circulația, nu te speria, da, asta face, curăță legume  în fața lumii, că doar stă la parter- are întreg arsenalul pe fereastră, ia ce-i trebuie, schimbă, completează, în vreme ce ochii îi aleargă în toate părțile.

Nu știu câți ani are, poate că nu știe nici ea, odată, i-a cerut nu știu cine să se iscălească pe  o listă, s-a scuzat că nu are ochelari și a semnat un copil în locul ei.

Spuneam că i-a uitat și Dumnezeu vârsta,  aceleași metehne o țineau veșnic pregătită de atac,    pe când copiii de pe scară  erau mici, îi urmărea  cu bățul pregătit  după ușă, să  nu cumva să facă zgomot când treceau  cu mașinuțele ori cu bicicletele, la fel este și astăzi când se prăpădește de curiozitate că –i vede cam rar și nu reușește să afle de prin   ce părți ale lumii  se întorc.

Îi știu de frică toți pisoii, cei doi comunitari aciuați prin preajmă fug de le scapără picioarele, când îi întâlnesc  privirea închiondorată.

Când nu are ceva special de urmărit, nu mai iese din casă, nici la fereastră nu stă.

Joi seară , când ne  întoarcem  de la concert ,  eu și prietena de la II ne pregătim din vreme , călcăm ușurel, să n-o tulburăm din poziția de lemn- tănase, postată strategic,  în  spatele perdelelor.

Ce face  ea cu atâtea informații, pentru cine le adună, cred că nimeni nu știe.

Ceva este cert- lucrează fără să fie remunerată- îi înjură cu aceeași voluptate  pe toți, de la cei care au tăiat din pensii și salarii, până la cei care le primesc.

p.s. sora ei ( geamănă) locuiește pe lângă tine?