vor exista

mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie  să-țí păstrezi încrederea și doar  să ai mai  multă grijă în cine  ai încredere și a doua oară.

Gabriel Jose Garcia Marquez

Nu departe de blocul meu, este un loc, unde, seară de seară, o doamnă aduna  mai multe pisici pripășite, doar ea știe  cum.

Asistate  de milostiva doamnă, mâțele mâncau tacticos rația  repartizată egal,  în castronele de plastic, înșirate pe un petic roșu de plastic.

De ceva timp, doamna s-a îmbolnăvit.

În jurul orei  cunoscute deja, felinele au continuat să se adune, manifestându-se în fel și chip- unele pieptănându-și blănița, altele așteptând în liniște, vreo câteva miorlăind , spre disperarea  unui domn  de la parter, căruia nu-i plac nici copiii, dar pisicile..

Aseară, mă întorceam acasă de la un  special și complicat eveniment de familie. 
În locul unde  văzusem de câteva ori cina mâțelor, erau prezente două, de  mărimi și  vârste diferite. 
Într-o clipă- motivul  nu l-am priceput- s-au luat la harță.
Da ce harță!!!Cea mai  mică a zbughit-o în frasinul din apropiere,  cu ochii în toate părțile.

 Dușmanca a așteptat ce a așteptat și a plecat, fără să se uite înapoi.

Momentul merita să fie imortalizat, dar cum nu aveam aparatul de fotografiat cu mine, am ratat ocazia.
 Mi-am amintit că într-un folder am două mâțe captive. 
Am adus-o aici pe rocheriță, cum zice Modart. Și pentru că  el zice că mai potrivită era cea care valsa, am completat perechea.
 Cât se poate învăța din experiența unor  animăluțe?//

Poți citi   câte cărți vrei..

Te lecuiești, când vine vorba  de alegere?

Cât contează lectura și experiența în a înțelege lumea , așa cum este  ea, vorba aceluiași Garcia Marquez, multiplă și oceanică?

luminiță albastră

Este una dintre infinitele  nuanțe ale curcubeului.
O vezi în nesfârșitul cerului, în azurul valurilor mării, în ochii cuiva drag, în fragilitatea florii de nu- mă –uita.
Pentru tine, albastrul este bucuria clipei.
Trăim în cea mai frumoasă  dintre lumi, spunea cineva.
Așa o fi, dar lumea nu este perfectă.

Sau nu poate fi perfectă în același timp pentru fiecare, este complicat,  n-o să-i înțeleg niciodată legile .
Albastrul nu este doar o culoare.
Este o țintă, un țărm, este lumina către care astăzi, 2 aprilie 2011, 4000 de familii din România , în numele speranței , își exprimă , solidar, lupta pentru un mâine normal
al copiilor suferinzi.
Este Ziua Internațională de Conștientizare a Autismului..
Dacă n-ai știut sau dacă ai știut , dar , preocupat de ale tale, n-ai avut vreme să te gândești că lumea înseamnă mult mai mult decât se vede, implică-te !
Astăzi!
Și mâine!
Cum crezi tu.
În lumea în care ne mișcăm zilnic, 4000 de copii suferă de autism.
4000 de familii luptă, clipă de clipă, cu un dușman crunt, care a zăvorât simțirea într-o cameră, rătăcind, nimeni nu știe când , cheia..
Zilele lor încep, adesea, în miez de noapte, storc enormă răbdare în lacrimi înghițite, adună încercări mereu luate de la capăt, nesomn, renunțări la multe și nerostite dorințe personale, muncă de luni întregi , zvârlită într-o clipă.
Bani, mulți bani..
Pentru ei, mâine înseamnă speranța că va sosi momentul în care copilul va râde , va plânge, va povesti, îi va privi în ochi pe cei dragi, iar trecutul va rămâne o poveste .
În rugi rostite sau tainice, adun toată iubirea mea pentru Catinca !
p.s. te alături?

sunt aproape- 
http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/04/aratati-ca-va-pasa.html

http://cella-blogoblomovian.blogspot.com/2011/03/aratati-ca-va-pasa.html#comments

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/04/aratati-ca-va-pasa.html