Așa ne învață proverbele noastre . Am răsfoit paginile blogului meu. Iată ce am găsit.
17 decembrie 2008.
Pe bătrânul plai mioritic, politicienii , urmași năvalnici ai mâniosului și degrabă vărsătoriului- la ospețe- de sânge nevinovat, Ștefan cel Mare și Sfânt, tot mai des, cu toate că a venit frigul, se dezbracă, fără pic de jenă.În fața lumii. Nu de haine.
De caracter.
Și aruncă , democratic, unii într-alții. Cu vorbe. Prea grele.
Câte unul este chiar creativ.
Și aruncă , democratic, unii într-alții. Cu vorbe. Prea grele.
Câte unul este chiar creativ.
Inspirat de eminesciana Doină ,răstoarnă, tot democratic, din rărunchi , în preajma Nașterii Domnului, la care se mai și închină , printre înjurături , stihuri , imposibil de citit cu voce tare.//
La celălalt capăt al lumii , răscoaptă, de atâta amar de vreme, democrația este pragmatică.
Un jurnalist irakian, la o conferință de presă, din Bagdad, exercitându-și, democratic , "libertatea de expresie",
se descalță
și, cu precizia ghiulelei , își arunca pantofii , în obrazul democrat al americanului, presupus vinovat de suferințele băștinașilor .
La celălalt capăt al lumii , răscoaptă, de atâta amar de vreme, democrația este pragmatică.
Un jurnalist irakian, la o conferință de presă, din Bagdad, exercitându-și, democratic , "libertatea de expresie",
se descalță
și, cu precizia ghiulelei , își arunca pantofii , în obrazul democrat al americanului, presupus vinovat de suferințele băștinașilor .
Diplomat, cu oarecare umor, fostul Nr. 1 de la Casa Albă apreciază măsura obiectului zburător: 10.
Cum ar veni la noi : 42//
Trăim pe picior mare! la vremea aceea nu observasem , eram prea grăbită.
..se întâmpla spre sfârșitul lui 2008, când începea CRIZA.
..se întâmpla spre sfârșitul lui 2008, când începea CRIZA.
p.s.Pe atunci , nu foloseam diacriticele, mă certa des un fost coleg de școală, pe el îl instruiseră copiii.
Mi-a luat ceva timp, astăzi să adaptez textul, în rest..