să nu uiți

de unde ai plecat.
Așa ne învață proverbele noastre . Am răsfoit  paginile blogului meu. Iată  ce am găsit.
17 decembrie 2008.

Pe bătrânul plai mioritic, politicienii , urmași  năvalnici ai mâniosului și degrabă vărsătoriului- la ospețe- de sânge nevinovat, Ștefan cel Mare și Sfânt, tot mai des,  cu toate că a venit frigul, se dezbracă, fără pic de jenă.În fața lumii. Nu de haine.

De caracter.
Și aruncă , democratic, unii într-alții. Cu vorbe. Prea grele.
Câte unul este chiar  creativ.

 Inspirat de  eminesciana  Doină ,răstoarnă,  tot democratic,  din rărunchi , în preajma Nașterii Domnului, la care se mai și închină , printre înjurături , stihuri , imposibil de citit cu voce tare.//
La celălalt capăt al lumii , răscoaptă, de atâta amar de vreme, democrația  este pragmatică.
Un jurnalist irakian,  la o conferință de presă, din Bagdad, exercitându-și, democratic , "libertatea de expresie",
se descalță
și, cu precizia ghiulelei , își arunca pantofii , în obrazul democrat al americanului, presupus vinovat de suferințele  băștinașilor .

Diplomat, cu oarecare umor, fostul Nr. 1 de la Casa Albă apreciază măsura obiectului zburător: 10.

 Cum ar veni la noi : 42//

Trăim  pe picior mare! la vremea aceea nu observasem , eram prea grăbită.


..se întâmpla spre sfârșitul lui 2008, când începea  CRIZA.  

p.s.Pe atunci , nu foloseam diacriticele, mă certa des un  fost coleg de școală, pe el îl instruiseră copiii.

Mi-a luat ceva timp, astăzi să adaptez textul, în rest..