”Urmașilor mei Văcărești,

Las vouă moştenire:

Creşterea limbei româneşti

Ş-a patriei cinstire.”

Ienăchiță Văcărescu.

Sunt momente în care simt că trebuie să -mi spun, cu modestie, părerea despre cum scriem? / cum citim? în limba noastră, care, vorba poetului ”este o comoară

în adâncuri înfundată„.

Pe pagina mea de fb, apar , în ultima vreme, imagini foarte frumoase, surprinse în tipul zilei sau noaptea, intr-o  zonă argeșeană renumită:

Transfăgărășeanul!

Chestiunea este că numele acestui loc este scris greșit chiar în materiale cu valoare documentară.

Adică se scrie.”Transfăgărășan”, când forma corectă este ”Transfăgărășean”, acesta fiind un cuvând format prin derivare parasintetică. ( a primit și prefix„trans„ ( peste)„, dar și sufix ”ean”)

Derivarea cu sufixul ”ean” se aplică tuturor cuvintelor(de bază) terminate în 
”ș”,”j:
 Argeș, Făgăra,Cluj, Someș,Dolj, Maramureș.

Așadar, vom scrie :( și vom rostI) argeșean, făgărășean, transfăgărășean, clujean, someșean,maramureșean.

Dacă ai altă explicație, o aștept cu mare interes!

pe drumuri..marcate

Multe legende  și povești  am aflat  despre munți, lacuri, peșteri.. sigur că   le va veni rândul.
 Deocamdată, am  revăzut fotografiile, încercând  să-mi pun  trăirile  în  sertărașele  lor.
 Apoi, gândul meu  s-a oprit la un poem drag-

Octavian Goga - În munți

Voi, munților mândri, moșnegi cununați
Cu stelele bolții albastre

În leagănul vostru de codri și stânci
Dorm toate poveștile noastre.
Alături de șoimii cu ochii aprinși,

Din tainica voastră dumbravă,
Se-nalță-ndrăznețe-n lumina din cer
Și visele noastre de slavă!