Multe legende și povești am aflat despre munți, lacuri, peșteri.. sigur că le va veni rândul.Deocamdată, am revăzut fotografiile, încercând să-mi pun trăirile în sertărașele lor.
Apoi, gândul meu s-a oprit la un poem drag-
Octavian Goga - În munți
Voi, munților mândri, moșnegi cununați
Cu stelele bolții albastre
În leagănul vostru de codri și stânci
Dorm toate poveștile noastre.
Alături de șoimii cu ochii aprinși,
Din tainica voastră dumbravă, Se-nalță-ndrăznețe-n lumina din cer
Și visele noastre de slavă!
Deci tu ai calatorit prin munti...eu credeam ca ai fost in Anglia...
RăspundețiȘtergereMa bucur de asa splendide intalniri cu sufletul muntilor.Pe acolo la cascada as fi tot stat si eu.
Nu prea mă „vedeai„ în ipostaza de drumeață pe cărări de munte, așa-i?mi-am redescoperit o mai veche pasiune,rătăcită printre valurile vieții.
RăspundețiȘtergereAdor muntele!
Dacă aș fi avut echipament potrivit, aș fi urcat la Bucura, așa, am văzut doar imaginile aduse de un grup,din care au făcut parte două profesoare din Cluj- niște persoane foarte plăcute!
In imaginea nr 8,ce este???!,o sculptura in lemn?
RăspundețiȘtergereEste sabia lui Decebal, de la Orăștie! un monument impresionat!
RăspundețiȘtergerehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Wikipedia:Propuneri_pentru_imagini_de_calitate/Monument_sabia_Decebal.JPG
Am uitat sa-ti spun...elev fiind O Goga era preferatul meu intre poeti!Face parte din aceeasi familie ca si Istrati adica oameni care ard la napasta celor multi,au acea aplecaciune aparte,empatie venite dintr-o intelegere profunda a suferintei umane....
RăspundețiȘtergereDesigur sunt si altii,dar la el simt autenticitatea trairii ,chiar ii pasa....
În loc de comentariu:
RăspundețiȘtergerePe înserate - Octavian Goga
Mireasa ceriului albastru
Îşi împânzeşte-n ape chipul,
De vraja ei tresare unda
Şi-nfiorează-se nisipul.
S-aştern bobiţele de rouă
Pe-ntinsul luncii patrafir:
Din mâna ceriului, părinte,
Se cerne preacuratul mir...
În mulcom zvon se-mbrăţişează
Cu apa trestia bolnavă -
Doi licurici şi-aprind sfiala
În adăpostul de otavă.
S-aude toaca cum, grăbită,
În fag o bate-o gheunoaie -
Se odihnesc pe iarbă mieii,
Şi zurgălăii de cioaie,
Domol purcede glas de schijă
De la clopotniţa din deal,
Să povestească lumii jalea
Înstrăinatului Ardeal.
Multumiri...pe cand si o "Dascalita"...?
Ștergeremereu o asociam prin sfioase portrete grigoresciene.Precum cel al Marirei Nacu....
Ani de-a rândul,”Dăscălița„ se studia în clasa a VII-a- pe atunci, era un singur manual.
RăspundețiȘtergereDeși scris într-o tonalitatea tristă,poemul plăcea, fetele îl memorau cu drag.
În primul an de după revoluție, am avut o experiență foarte ciudată, nu-mi permit să ofer detalii, oricum, ideea este că, brusc, fetele au uitat de pudoare/candoare etc..așa că, într-o discuție, la dirigenție, ca urmare a unei întâmplări neplăcute, a cărei eroină a fost cea mai scundă elevă din clasa mea, mi-am dat seama că, în democrație, realitatea depășise în galop inocența mesajului poeziei studiate.
De fapt,vrând/nevrând, am roșit, ascultând remarcile deloc măgulitoare ale respectivei eleve( susținută fiind și de alte colege ) despre puritatea bietei dăscălițe..
Nu ma intereseaza ce dicteaza cantitatile umane ci calitatile acolo unde si cat exista ele,,,tot mai rare in aceasta epoca in care libertatea se confunda cu libertinajul si democratia cu samavolnicia.
ȘtergereDa.
ȘtergereDar arta, frumosul sunt dedicate omului.. omenirii. Cum o ajutăm să înțeleagă acest privilegiu?
Ma gandesc ca fiecare are senzorii necesari de a primi,doar ca exista ceva prin care raman in ignoranta...vezi tu ,a recunoaste acolo unde se impune evident valoarea ,virtutea este ceva foarte important,deoarece de aici este un pas mai apoi pentru a fi recunoscator...iar asta este fundamental evolutiei umane.fara recunoastere-recunostinta nu se poate.Ce se intampla in lipsa,tine evident de decaderea umana.
ȘtergereCe este ingrijorator este astazi lipsa de modele pe care candva le aveai prin lectura si o mass-media ce slujea un crez umanitar,,,astazi e mai cu seama reclama,comert,cu mult circ si artificii,altceva decat ar trebui sa fie.
Tinerii cauta repere,modele,lectii de viata,,,cine le ofera?
Poate că tocmai aici este problema: „senzorii „ ne deosebesc.sau lipsa folosirii lor.
ȘtergereCă se simte absența modelelor este o realitate, dar gândește-te că fiecare ființă umană are posibilitatea de a alege.
Eu ajung tot la EDUCAȚIE- primul și adevăratul răspunzător de drumul cuiva în viață este FAMILIA.
Acolo se descoperă mugurașul, se desface cu grijă, se ocrotește, abia apoi vin celelalte: școala, societatea..
Uite,tot vizionand filme vechi romanesti am aflat o pustoiaca de vreo 16,18 ani sa aiba care adora aceste filme si nu rateza niciunul!!!!
ȘtergereStii ce spun multi tineri ce cauta filme diverse pe net...asta da film,o lectie de viata ,mai invatam si noi cate ceva...nu mint,cauta asadar sa invete,cauta repere...ma doare sufletul ca educatia si mass-media de astazi nu este orientata catre asa ceva...ca ajung cum ajung uneori sa fie nu e vina lor,ce sa ne mai mire cu asemeni subiecte de can-can pe toate posturile.Despre filme ,nu mai povestesc,rareori gasesti ceva de calitate,educativ,uman....
Familia conteaza,dar uneori ce cladeste ea distruge lesne anturajul si aceasta otrava din mass-media .Dar da,primii ani de acasa raman ESENTIALI!I
Tu spui ca are posibilitatea de a alege...teoretic,practic insa trebuie sa stii ce,sa fii ghidat!Intri intr-o librarie cu mii si mii de carti care mai de care mai fatoasa,mai promitatoare prin recomandarea din prefata sau coperta...ce sa alegi?
ȘtergereSpun că dacă educația este corectă , iar primii ani de școală îl ajută pe copil să iubească „lumina„, restul vine de la sine..
ȘtergereMa bucur tare mult sa te stiu sanatoasa si plina de energie. Nu sunt indragostita de munte (marea e marea mea pasiune), dar, odata ajunsa la munte, imi dau silinta sa ma integrez, cat pot, in atmosfera. Cu alte cuvinte, iubesc muntele, dar fara a fi o pacatoasa, din acest punct de vedere. Te imbratisez cu drag.
RăspundețiȘtergereDacă ar fi să aleg între munte și mare,tare greu mi-ar fi.
RăspundețiȘtergere.Au trecut niște ani,de când nu mai gustasem farmecul înălțimilor, de aceea, experiența a fost de-a dreptul extraordinară!
Nu-mi va lipsi din vacanță marea!!
Gânduri bune, Gabriela!
Foarte foarte frumoase amintiri împărtăşiţi cu noi, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase locuri aţi vizitat. Mi-au încântat atât privirea cât şi sufletul. Vă mulţumesc foarte mult şi pentru asta. Acum, nu-mi doresc altceva, decât să mă teleportez acolo să cutreier văile şi munţii.
Vă îmbrăţişez cu mult drag, doamna Gina! :)
Sunt munții noștri, drag[ Ștef!
RăspundețiȘtergereSuntem binecuvântați ..doar că nu știm să ne bucurăm pentru darurile primite. Avem locuri minunate! Multe.
Să știi că și oameni buni avem.. trebuie doar să fim mai toleranțí unii cu alțíi..
Tuturor ne-ar fi mai bine!
O seară frumoasă îți doresc!