luni, 12 septembrie 2011

o zi cât o viață

Nu prea departe de granița  Bulgariei cu noi, acolo  unde   Marea Neagră a împrumutat splendoarea nemărginirii cerului, în 1924,  aristocrata care tocmai împlinise 47 de ani, Maria Alexandrina Victoria de Edinbourg, regina României,  a construit un colț de Rai.
  Visul de vară al reginei  poartă nume simbolic  Cuibul liniștit.

Am avut privilegiul de a  gusta farmecul acestui petic de pământ,  cu nume atât de frumos- BALCIC.
Nu știu cum sunt serile la Balcic..
Am inspirat,  cu  toată ființa,  parfumul  unei zile  de septembrie, când marea, verdele și clipa își dau mâna , mângâind visele unei femei unice prin frumusețe, inteligență, grație, înțelepciune,  dăruire,  sacrificiu !!
p.s. Nu ezita! Du-te și vezi unul dintre cele  mai frumoase locuri  din câte se știu pe lumea asta !
Cerul pare mai aproape de pământ!

miercuri, 7 septembrie 2011

bastonașe cu aromă de gutui

  Toamnă dulceagă, mai mult o prelungire arămie a verii, care nu se îndura să  plece.
În fâlfâiri  ușoare de vânt, gutuiul din curte, sub care mama îmi așezase masa pentru lecții, își răsfira, generos, roadele..
Poate că plecau, în zboruri lungi, cocorii.
Raze blânde se odihneau pe caietul meu.
Afurisite, linioarele nu înțelegeau  că au căsuțe.

Ieșeau prin ferestre.
Ca niște degete strâmbe .
 În cârlionți zurbagii, fără codițe, bastonașele se zbenguiau în voie, care pe unde.
Tremuram de frica doamnei Ana Tănăsescu, care îl învățase carte și pe tata. El zicea  că, de rea ce este, doamna are o spărtură în cerul gurii.
Linioarele se învălmășeau printre lacrimi..//
Și-a odihnit, pentru o clipă, mâna pe creștetul meu.
Fără vreo vorbă, a pus bastonul alb pe masă. Lângă caietul meu de caligrafie.
Nu știu dacă i-am înțeles gestul.
Frica a dispărut.
Ca prin minune, bastonașele au început să curgă. Liniștite, cuminți, unul în spatele celuilalt. Fiecare în căsuța proprie.

În zvon ușor de frunze aromate , linioarele  s-au aliniat, în șiruri drepte, ca niște soldăței, văzuți dintr-o parte.//
Talițu era pădurar.
Pentru  copaci...
Pentru mine, a fost întâiul dascăl.




între cer și pământ- coroana Imperiului





marți, 6 septembrie 2011

o lume într-o vacanță!

 Pentru a doua oară,   în cea mai cosmopolită metropolă europeană. De fiecare dată, altfel.
Aș putea zice că nu-mi este chiar străină.
În 2008, în plină vară,  din clipă în clipă, cerul Londrei  se acoperea cu fâșii noroase, din care se cernea , nestingherită , o ploaie măruntă, deasă, rece.
Ce am știut acum,  înainte de plecare,  a fost că  nu trebuie să-mi lipsească haina de ploaie, umbrela și câteva bluze groase. 
Fără fuste și rochii subțirele. Neapărat , pantofi ușori – nu doar o pereche. 
Cum totdeauna , car cu mine mare parte din dulapul cu haine - sunt convinsă că așa fac toate femeile-   bietul meu geamantan a scârțâit din  încheieturi , deschizându-și toate buzunarele..
Am refăcut lista de trei  câteva ori. Știi cum e- renunți la ceva, pui de  două ori mai mult.  
 De data asta, haina mea de ploaie și umbrela au ieșit  în lume, doar în  două seri.
Și asta, în afara Londrei,  când am mers la Coventry, Stratford upon Avon  , Bath , Stonehenge.//
  La sosire,  am recuperat ușor bagajul , grație fundei roz, aranjată elegant de  tânărul  care, în Otopeni,  mi-a luat geamantanul în primire. 
Terminal 4 îmi era total necunoscut-  un furnicar de lume colorată, la propriu și la figurat. Haine de toate  croielile , dimensiunile, formele.
Londra? O superbă  caracatiță  cu tentacule  întinse  deopotrivă, fie noapte, fie zi.
Vremea? absolut minunată!!
Însorită, cuminte,  soare blând,  în tonuri  dulci de miere .//
O excursie în grup  este, de fapt, o opțiune.
Ca un mariaj- te adaptezi continuu, înveți din mers, închizi un ochi, te uiți în dreapta și mergi.
Mult! Pentru mine, mersul pe jos nu este deloc o problemă, chiar îmi place.
O problemă  a fost somnul, dacă luăm în calcul diferența de două ore dintre noi și Anglia și dacă la asta adaug emoțiile de dinaintea plecării, nostalgia despărțirii de un oraș , care pentru mine înseamnă mult mai mult decât un extraordinar  loc de  plimbare.
Am petrecut o  seară londoneză cu fiul meu!!
Vor mai fi câteva! 
 Ce am văzut? Ce am aflat?
Multe!
Ce  ar mai fi de știut despre Londra și despre englezi?
Enorm!!
Impresia generală?
Londra este o altă lume!
 Povești și  fotografii , în zilele următoare.
Până atunci, mulțumesc cu drag,  tuturor celor care au trecut prin fața ferestrei  deschise!!
p.s. nu-i așa că vacanțele sunt totdeauna mult prea scurte?